Acest tip de contract este foarte răspândit pe piața muncii din Spania, mai ales în sectoare precum turismul, agricultura sau serviciile sezoniere, unde activitatea nu este continuă pe tot parcursul anului, scrie El Economista.
Potrivit articolului 16 din Statutul Lucrătorilor din Spania („Estatuto de los Trabajadores”, legea muncii din Spania), acești angajați nu pot fi dezavantajați dacă își exercită drepturile de conciliere între viața de familie și muncă sau alte drepturi legale care implică absențe justificate și păstrarea locului de muncă.
„Lucrătorii cu contract sezonier (fijo-discontinuo) nu pot suferi prejudicii pentru exercitarea drepturilor de conciliere a vieții familiale și profesionale, nici pentru absențe justificate sau alte cauze prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă”, prevede legislația spaniolă.
Aceste drepturi au fost confirmate și de un reprezentant al Sindicatului Inspectorilor de Muncă din Spania, Jesús Prieto, într-o intervenție la emisiunea „Aquí hay trabajo” (Aici există muncă), difuzată de televiziunea publică spaniolă TVE2.
El a explicat situația unei lucrătoare care a fost chemată înapoi la muncă, dar nu poate reveni imediat deoarece trebuie să aibă grijă de copilul său în vârstă de 11 ani.
„Este o situație care apare de multe ori și nu întotdeauna lucrurile sunt așa cum spune angajatorul”, a explicat Prieto.
Acesta a subliniat că lucrătorii au drepturi clare de conciliere între viața profesională și cea de familie, care pot fi folosite în astfel de situații.
În primul rând, el recomandă ca orice comunicare cu firma să fie făcută în scris, pentru a exista dovadă oficială.
„Întotdeauna în scris, acceptarea chemării la muncă trebuie făcută cu confirmare de primire (acord scris de primire)”, a precizat inspectorul de muncă.
Ulterior, lucrătorul are două opțiuni principale: să solicite adaptarea programului de lucru sau reducerea acestuia cuprinsă între o optime și jumătate din normă, în cazul îngrijirii unui copil sub 12 ani.
Potrivit specialistului, aceste drepturi sunt prevăzute tocmai pentru a proteja echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
Totuși, angajatorul nu este obligat automat să accepte aceste cereri, ceea ce poate duce la proceduri de contestare sau acțiuni în instanță.
„Angajatorul nu este obligat să accepte, dar se poate ajunge la un ciclu de contestații și procese, care ar putea permite lucrătorului să își păstreze locul de muncă”, a explicat acesta.