Scriitoarea Tatiana Țîbuleac, interviu în El Mundo despre realitatea emigranților: „Sunt ceea ce li se permite să fie, nu ceea ce și-ar dori”

Scriitoarea Tatiana Țîbuleac, născută la Chișinău în 1978 și stabilită la Paris din 2008, publică romanul „Cuando seas feliz, golpea tú primero”, apărut la editura Impedimenta. Cartea urmărește povestea Milei, o fostă profesoară universitară din Republica Moldova, care ajunge emigrantă în Franța după destrămarea Uniunii Sovietice și descoperă că educația și experiența profesională nu îi garantează o viață mai bună.

Într-un interviu acordat publicației El Mundo, autoarea vorbește despre discrepanța dintre aspirațiile emigranților și realitatea pe care o întâlnesc în țările occidentale. „Oriunde în lume, emigranții sunt ceea ce li se permite să fie, nu ceea ce și-ar dori să fie”, afirmă scriitoarea.

Cine plătește reparațiile într-o locuință închiriată în Spania: ce s-a schimbat pentru proprietari și chiriași

Teritoriul strategic din Sahara pe care Marocul îl revendică Spaniei

Personajul Mila reprezintă o generație care a plecat din Europa de Est în căutarea unei vieți mai bune, după ce părinții săi au sperat că schimbările politice le vor oferi copiilor un viitor diferit. Personajul lucrează în casele altora, îngrijește persoane necunoscute și se confruntă cu propriile eșecuri, vinovății și vulnerabilități.

Experiența unei generații marcate de prăbușirea comunismului

Țîbuleac explică faptul că oamenii pot face totul aparent corect, de la studii până la muncă și deschiderea față de alte culturi, fără ca viața să le ofere rezultatele așteptate.

Romanul reflectă și experiența unei generații marcate de prăbușirea comunismului, sărăcie și criminalitate. Autoarea amintește că oamenii obișnuiți au fost printre primii afectați de jafurile și violențele provocate de grupările mafiote apărute după destrămarea Uniunii Sovietice.

Un alt subiect central este relația dintre Mila și tatăl său, un intelectual apreciat de ceilalți, dar incapabil să-i ofere fiicei prezența de care aceasta are nevoie. Povestea explorează astfel ruptura dintre generații și sacrificiile care nu au garantat o viață mai bună.

Pentru scriitoare, fericirea rămâne ceva fragil, de care oamenii învață uneori să se teamă. Literatura poate recupera amintiri și experiențe uitate, spune ea, dar nu trebuie transformată în propagandă sau într-un instrument al urii.