În fiecare an, mii de pacienți din Spania primesc un transplant de rinichi, ficat, inimă sau plămâni. Țara înregistrează constant una dintre cele mai ridicate rate de donatori de organe raportate la populație, iar modelul său este studiat și aplicat, parțial, în numeroase alte state.
Rezultatele nu au apărut peste noapte. În spatele lor se află o organizare începută la sfârșitul anilor 1980, care a schimbat modul în care spitalele identifică donatorii și coordonează transplanturile.
Organizația care coordonează fiecare transplant
În 1989, autoritățile spaniole au creat Organizația Națională pentru Transplant (Organización Nacional de Trasplantes – ONT), o instituție care coordonează întreaga rețea de donare și transplant.
Fiecare spital autorizat are medici special instruiți pentru identificarea potențialilor donatori și pentru discuțiile cu familiile acestora. Rolul lor nu este unul administrativ, ci medical și uman: urmăresc fiecare etapă a procesului și colaborează permanent cu echipele de transplant din întreaga țară.
Acest sistem de coordonare este considerat unul dintre principalele motive pentru care Spania obține rezultate atât de bune.
Consimțământul prezumat nu explică singur succesul
În Spania funcționează principiul consimțământului prezumat. Din punct de vedere legal, orice persoană este considerată donator după deces, dacă nu și-a exprimat anterior refuzul.
În practică, însă, medicii discută aproape întotdeauna cu familia înainte de prelevarea organelor. Specialiștii subliniază că succesul sistemului spaniol nu se explică doar prin legislație, ci mai ales prin pregătirea personalului medical, încrederea publicului și organizarea foarte eficientă a rețelei de transplant.
Numeroase țări au introdus aceeași lege fără să obțină rezultate similare.
Orele care fac diferența
Un transplant este o cursă contra cronometru.
După identificarea unui donator compatibil, echipele medicale trebuie să stabilească rapid cine primește fiecare organ, să organizeze transportul și să pregătească intervențiile chirurgicale.
În Spania, această coordonare funcționează permanent, 24 de ore din 24, iar colaborarea dintre spitale, laboratoare și serviciile de transport reduce timpul de reacție la minimum.
Fiecare etapă este planificată astfel încât organele să ajungă la pacienți înainte ca perioada maximă de conservare să fie depășită.
Modelul spaniol este studiat în întreaga lume
Organizația Mondială a Sănătății și numeroase sisteme sanitare folosesc experiența Spaniei ca exemplu de bună practică în domeniul transplantului.
Țara continuă să înregistreze cele mai ridicate rate de donare din lume, iar specialiști din numeroase state participă la programe de formare organizate de ONT pentru a înțelege modul în care funcționează acest sistem.
Succesul Spaniei arată că performanța nu depinde doar de tehnologia medicală, ci și de felul în care sunt organizate spitalele, de pregătirea personalului și de încrederea dintre medici și familiile pacienților.