Specie de pești din apele spaniole care își schimbă sexul din femelă în mascul. Care este motivul

Fiecare pește-brici perlat se naște femelă și își apără propriul teritoriu pe fundul Oceanului Atlantic sau al Mării Mediterane, unde vânează creveți și se îngroapă în nisip noaptea pentru a dormi. Totuși, dacă supraviețuiește suficient de mult, se transformă în mascul, apărând un teritoriu în care trăiesc mai multe femele cu care se reproduce, scrie National Geographic.

Acest sistem le oferă femelelor protecție, stabilitate și o organizare clară și reduce conflictele din grup, deoarece masculul dominant le reamintește constant cine deține controlul, împiedicând astfel schimbarea prematură de sex.

Însă peștii-brici perlati se confruntă cu o problemă majoră: „Când începe sezonul de pescuit, se produce o adevărată explozie a capturilor”, spune Margarida Barceló-Serra, de la Institutul Mediteranean de Studii Avansate din Mallorca, Spania. „Familiile ies la pescuit și toată lumea vrea să îi consume.”

În Insulele Baleare, de exemplu, acești pești sunt foarte căutați. Pescuitul este interzis în timpul sezonului de reproducere, vara.

Începând însă cu 1 septembrie, pescuitul este permis, iar prețurile pot ajunge comparabile cu cele ale homarului. În unele zone, până la 60% dintre peștii-brici perlati sunt capturați în doar câteva zile.

Acești pești sunt atrași de orice mișcare, astfel că, atunci când apare un cârlig cu momeală, masculul dominant, cel mai mare exemplar din zonă, mușcă primul și ajunge într-o găleată pe barcă, în loc să își apere grupul de femele. În consecință, femelele tinere ajung la maturitate sexuală mai devreme decât ar fi normal, când sunt încă de dimensiuni reduse.

Vești proaste pentru peștii tineri

Un studiu condus de Barceló-Serra și publicat săptămâna aceasta în revista Philosophical Transactions of the Royal Society B arată că, în zonele protejate unde pescuitul este interzis, peștii-brici perlati au în medie aproximativ 17,4 cm lungime și circa 4 ani. În schimb, în zonele cu pescuit intens, lungimea medie este cu aproximativ 2,5 cm mai mică, iar vârsta medie este de doar 2 ani.

Acest lucru reprezintă un dezavantaj pentru indivizi, explică Barceló-Serra, deoarece femelele mai mari produc mult mai multe ouă decât cele mici. „Fiecare an suplimentar în care o femelă rămâne mai mare înseamnă mult mai mulți descendenți, astfel că maturizarea precoce nu este avantajoasă.”

Analizând ADN-ul extras din înotătoarele a 120 de exemplare, echipa a descoperit că pescuitul intensiv poate avea și alte efecte. Kees van Oers, de la Institutul Olandez de Ecologie, împreună cu echipa sa, a comparat pești din trei rezervații marine cu pești din trei zone exploatate.

„Am identificat aproape 300 de diferențe în marcajele chimice ale ADN-ului, care nu pot fi explicate doar prin diferențele de vârstă”, spune el. „Unele dintre acestea ar putea influența activitatea genelor.”

Peștii din zonele exploatate și cei din rezervații prezentau diferențe în gene asociate cu consumul de energie, excitabilitatea celulelor nervoase și reglarea sistemului imunitar la alte specii de pești. Este posibil ca aceste modificări să fie generate de stresul cauzat de dispariția masculilor.

„Totuși, este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege rolul acestor gene la această specie”, adaugă van Oers.

Diferențele genetice sunt, totuși, reduse și afectează doar o mică parte din ADN, afirmă Soojin Yi, de la Universitatea din California, Santa Barbara, care nu a participat la studiu. „Rezultatele sunt interesante, dar dovezile nu sunt încă suficient de solide pentru concluzii definitive.”

În prezent, concluzia principală este că pescuitul poate avea efecte semnificative nu doar asupra dimensiunii populațiilor, ci și asupra biologiei indivizilor care supraviețuiesc. „Este o descoperire remarcabilă”, spune Malin Pinsky, de la Universitatea din California, Santa Cruz.

Speranță pentru pești

Studiul sugerează că modelul rezervațiilor marine din Baleare funcționează. „Populația din aceste rezervații este mai diversă, dar genetic foarte apropiată de cea din zonele exploatate”, spune Barceló-Serra.

Acest lucru se datorează modului de reproducere: masculii și femelele eliberează simultan spermă și ovule în apă, unde are loc fertilizarea. Ouăle plutesc în derivă timp de mai multe săptămâni înainte ca larvele să se fixeze într-un habitat. Astfel, populațiile sănătoase din rezervații pot contribui la refacerea celor din alte zone.

În plus, în zonele exploatate, genele importante pentru rolul masculilor nu mai sunt supuse selecției naturale, deoarece majoritatea masculilor sunt capturați înainte de a ajunge la maturitate. În rezervații, însă, masculii supraviețuiesc, concurează între ei și transmit mai departe cele mai avantajoase caracteristici genetice.

„Îmi plac acești pești”, spune Enric Sala, directorul proiectului Pristine Seas al National Geographic.

„Acest studiu arată că ariile marine protejate nu doar permit peștilor să crească și să se reproducă mai mult, ci funcționează și ca rezervoare genetice esențiale pentru adaptare și supraviețuire.”

Cu toate acestea, pescarii recreativi observă că numărul capturilor a scăzut, iar exemplarele sunt mai mici decât în trecut. „Oamenii sunt preocupați de conservarea speciei”, spune Barceló-Serra. „Dar își doresc să continue să pescuiască.”

Pentru peștele-brici perlat, această situație rămâne o sabie cu două tăișuri.