Tânăra din Spania stabilită la Cluj amintește de cele 90 de tone de aur ale României pe care Rusia nu le-a mai înapoiat

Cum a ajuns tezaurul României la Moscova

În videoclipul publicat pe rețelele sociale, Sara Senent explică împrejurările în care autoritățile române au decis să trimită tezaurul în Rusia, în contextul ocupării Bucureștiului de către trupele inamice. Primul transport a avut loc în decembrie 1916 și a inclus aurul Băncii Naționale a României, precum și bijuteriile Reginei Maria. Un al doilea transport a fost organizat în anul următor.

„Știați că România a trimis Rusiei peste 90 de tone de aur în timpul Primului Război Mondial și că, după mai bine de un secol, încă încearcă să îl recupereze? În 1916, România era în război. Trupele inamice ocupaseră Bucureștiul. În fața riscului de a-și pierde rezervele naționale, guvernul a luat o decizie.

Să trimită tezaurul la Moscova, unde urma să fie protejat de Rusia, aliata sa de la acea vreme. În decembrie, în acel an, un tren cu 17 vagoane a transportat 1.738 de lăzi care conțineau aurul Băncii Naționale a României și bijuteriile Reginei Maria. Dar asta nu a fost tot. În 1917, a fost organizat un al doilea transport, care urma să includă alte rezerve, documente istorice, opere de artă și alte obiecte de valoare din patrimoniul românesc.”

Revoluția Bolșevică și tezaurul care nu s-a mai întors

Sara continuă povestea cu evenimentele care au transformat transporturile într-o dispută istorică de lungă durată. După Revoluția Bolșevică, noua putere de la Moscova a rupt relațiile diplomatice cu România și a confiscat bunurile depozitate pe teritoriul rus. Deși o parte dintre obiectele culturale și documentele românești au fost restituite în 1935 și 1956, cea mai mare parte a aurului Băncii Naționale nu a revenit în țară.

„Problemele au apărut la scurt timp după aceea. În Rusia a izbucnit Revoluția Bolșevică, iar în 1918, noua putere a rupt relațiile diplomatice cu România și a confiscat bunurile care fuseseră depozitate acolo. Ceea ce trebuia să fie o măsură temporară pentru protejarea tezaurului s-a transformat într-o dispută internațională care avea să dureze generații întregi.

Zeci de ani mai târziu, în 1935 și 1956, Uniunea Sovietică a restituit o parte dintre obiectele culturale și documentele românești. Însă cea mai mare parte a rezervelor de aur ale Băncii Naționale nu s-a mai întors niciodată.

Iar aici vine partea cea mai incredibilă. Până în prezent, România continuă să revendice cele aproximativ 91,5 tone de aur fin trimise la Moscova în timpul războiului. După mai bine de 100 de ani, acel tren rămâne la originea uneia dintre cele mai importante dispute istorice dintre România și Rusia”, conchide Sara.