Te căsătorești în Spania? Ce spune legea despre declararea la Fisc a darurilor de nuntă

Nunțile sunt adesea o bătaie de cap. Mai ales pentru cei care se căsătoresc, care se trezesc imediat prinși într-un adevărat haos logistic și financiar pentru a organiza petrecerea la care visează. Dar și pentru invitați, care, pe lângă prezența lor, obișnuiesc să le ofere mirilor un cadou. Este o regulă nescrisă, însă foarte răspândită în Spania, notează El Diario Publico.

În trecut, se ofereau obiecte, dar acumularea lucrurilor inutile sau a celor primite în mai multe exemplare a făcut ca, treptat, banii în numerar să devină tot mai populari. În prezent, multe invitații includ fără prea multe menajamente numărul contului bancar în care poate fi făcut transferul.

Ce înseamnă steagurile roșii care au apărut la protestele din Spania și cine se află, de fapt, în spatele lor

Peste 1.000 de oi vor traversa centrul Madridului duminică: cum le poți vedea gratuit și ce străzi vor fi afectate

Acest obicei ridică însă o întrebare justificată: trebuie declarați la Fisc banii primiți ca dar de nuntă? Deși nu există un consens în privința sumei care ar trebui oferite, fiind destul de răspândită practica de a acoperi cel puțin costul meniului de la restaurant, cert este că un cuplu poate ajunge să primească o sumă importantă după ce se adună toate contribuțiile invitaților.

Trebuie declarate la Fisc darurile de nuntă?

Potrivit legislației spaniole, darurile de nuntă sunt considerate, din punct de vedere tehnic, donații și, prin urmare, sunt supuse așa-numitului Impozit pe Succesiuni și Donații (ISD). Administrarea acestui impozit a fost transferată comunităților autonome, astfel încât atât cota de impozitare, cât și eventualele reduceri diferă în funcție de locul în care locuiește beneficiarul donației, adică persoana care primește banii.

Din punct de vedere tehnic, potrivit legii, nu există o sumă maximă sub care darurile să fie scutite de declarare. Cu alte cuvinte, contrar credinței populare, toate darurile ar trebui declarate, indiferent de valoarea lor. Nu contează nici dacă banii sunt primiți prin transfer bancar sau în numerar, în celebrul plic oferit mirilor, o practică răspândită în anumite regiuni.

Cum sunt impozitate darurile de nuntă

Așa cum s-a menționat anterior, din punct de vedere fiscal, orice dar de nuntă constituie, din punct de vedere juridic, o donație. Prin urmare, impozitul aplicabil nu este impozitul pe venit (IRPF), ci Impozitul pe Succesiuni și Donații (ISD), care depinde de comunitatea autonomă în care locuiește persoana care primește darul.

Există două excepții: dacă este donat un bun imobiliar, impozitul se plătește în regiunea în care se află proprietatea, iar dacă beneficiarul locuiește în afara Spaniei, declarația și plata impozitului trebuie efectuate în fața Agenției Fiscale de Stat, în cazul unei donații către un nerezident.

Pentru a declara darul, persoana care l-a primit trebuie să depună o declarație de autoimpunere prin intermediul formularului 651, la Agenția Fiscală a comunității autonome în care locuiește. În general, termenul legal este de o lună de la data primirii donației.

În formular trebuie declarate suma de bani sau valoarea bunului primit și, în mod obligatoriu, gradul de rudenie cu persoana care oferă darul. Această relație de familie este esențială pentru calcularea impozitului final: darurile primite de la părinți sau bunici pot beneficia, de regulă, de reduceri și bonificații fiscale regionale de până la 99% din impozitul datorat. În schimb, darurile primite de la prieteni, colegi sau rude mai îndepărtate nu beneficiază de aceste avantaje și sunt impozitate conform grilei generale aplicabile în fiecare regiune.

Ce se întâmplă, în practică, cu majoritatea darurilor de nuntă

La fel ca în cazul cadourilor de Crăciun, în practică, Fiscul nu desfășoară o campanie specială pentru a urmări darurile obișnuite de nuntă. Unul dintre motive este că, în multe cazuri, costurile administrative ale verificărilor ar depăși veniturile obținute din impozite. De asemenea, nu există o campanie activă de inspecții fiscale care să îi vizeze în mod specific pe proaspeții căsătoriți.

Există însă anumite daruri, mai ales cele oferite de persoane apropiate, care pot atrage atenția autorităților. La urma urmei, o nuntă ar putea deveni un pretext ideal pentru spălarea banilor.

De exemplu, băncile sunt obligate să informeze Agenția Fiscală despre depunerile de numerar în valoare de cel puțin 3.000 de euro. Astfel, dacă suma strânsă în plicurile primite la petrecere este generoasă, banca ar putea fi cea care alertează autoritățile fiscale. De asemenea, transferurile bancare de cel puțin 10.000 de euro și utilizarea bancnotelor de 500 de euro generează raportări directe către autorități.

În plus, dacă mirii folosesc o sumă mare de bani nedeclarată pentru a face o achiziție importantă, cum ar fi plata avansului pentru un apartament sau rambursarea anticipată a unui credit ipotecar, Fiscul poate detecta o ieșire de fonduri care nu corespunde veniturilor salariale declarate în cadrul impozitului pe venit (IRPF) și poate începe o investigație.