Trăiește în Spania de mai bine de două decenii și nu ratează nicio fiesta. Otilia Voinea (Sitges): Copiii mei participă de șase ani la aceaste sărbători ale orașului

Nicio altă țară din Europa nu are atâtea sărbători populare precum Spania. Sunt minunate pentru turism, atrag lume, aduc încasări comerțului local, dar sunt și un prilej de bucurie. Și nu doar pentru turiști, ci și pentru localnici. Sau mai ales pentru ei.

Fiestele spaniole nu sunt doar simple petreceri de stradă. Reprezintă de fapt nucleul comunității, un spațiu în care vecinii se strâng, generațiile se întâlnesc și se distrează împreună, iar tradițiile se transmit. Pentru că la astfel de petreceri sunt de la copii în cărucior la oameni de 80 de ani care încă dansează în piața orașului.

Printre multele orașe care țin cu sfințenie tradiția se numără și Sitges, oraș turistic din Catalonia, pe malul mării, la sud de Barcelona. Pe lângă plajele sale renumite, străzile cozy cu case cu ferestre albastre aprins, Sitges are și cele mai multe evenimente și petreceri din toată zona. Cele ale orașului sunt Festa Major de Sant Bartomeu (pe 23 august) și Festa Major de Santa Tecla (pe 23 septembrie).

Alertă în Spania: CIA avertizează că Rusia ar pregăti un atac cu drone în Peninsula Iberică

Un startup din Cluj va reprezenta România la Barcelona. Tehnologia AI creată pentru nevăzători a câștigat competiția Tech Catalyst

Despre ce înseamnă să trăiești și să fii parte integrantă din această poveste a explicat, pentru Mediafax Spania, Otilia Voinea, o româncă stabilită de 26 de ani în Sitges, ai cărei copii sunt implicați activ în festivitățile tradiționale.

Sfinții protectori, giganții și dansul cu bastoane

Pentru locuitorii din Sitges, sărbătorile nu sunt doar un spectacol vizual pentru turiști, ci o tradiție a locului. Sărbătorile sunt legate direct de sfinții patroni ai orașului: Sfântul Bartolomeu (Sant Bartomeu) și Sfânta Tecla (Santa Tecla), celebrate la fix o lună distanță.

„În ambele sărbători fac niște procesiuni pe străzi cu dansuri populare. Tinerii îmbrăcați în costume populare tradiționale dansează cu bastoane, iar atmosfera este completată de giganți, păpuși uriașe spectaculoase (din papier-mâché – n.r.), care atrag privirile tuturor”, explică Otilia Voinea.

Procesiunile aduc pe străzi figurile alegorice ale giganților locali și ale celor mauri, alături de dragoni, vulturi și alte creaturi fantastice din folclorul catalan, creând un decor care fascinează miile de vizitatori.

„Micii diavoli” dansează sub ploaia de foc

Cea mai spectaculoasă și plină de adrenalină parte a sărbătorii este Correfoc („fuga pe sub foc”), o tradiție în care diavolii și figurile fantastice dansează pe străzi aruncând artificii și scântei. În această tradiție sunt implicați direct și copiii Otiliei: băiatul de 16 ani și fata de 12 ani.

„Copiii mei participă de șase ani la această sărbătoare. Ei sunt ‘micii diavoli’ care scuipă foc. Au în mână un suport de lemn care aruncă petarde și focuri de artificii, iar ei dansează sub această ploaie de scântei”, povestește Otilia.

Deși pare o activitate periculoasă, implicarea copiilor în festival este pregătită din timp pentru a nu exista greșeli și accidente.

Liste de așteptare ca să participi la fiesta

Participarea la Fiesta Mayor nu este doar un simplu joc; este o nominalizare care se obține după ce ai așteptat să se elibereze un loc și ai făcut un training.

Cererea din partea copiilor și tinerilor este extrem de mare, motiv pentru care există liste de așteptare pentru a intra în grupurile oficiale ale orașului.

„Nu intră toți copiii imediat. Trebuie să aștepte, să aibă noroc și, mai ales, să se pregătească. Fac cursuri speciale de siguranță pentru mânuirea focului, unde învață cum să se comporte în aceste manifestări uriașe”, subliniază Otilia.

În cadrul acestor instruiri, copiii sunt învățați cum să își țină suporturile de artificii pentru a nu pune pe nimeni din public în pericol, cum să prevină incidentele și să mențină distanța corectă față de spectatori.

Evident nu trebuie să nu permită nimeni din exterior să pună mâna pe articolele pirotehnice.

Dacă mai era nevoie de vreo dovadă, povestea Otiliei și a copiilor ei este exemplul perfect al modului în care românii de aici se integreză cu plăcere în comunitățile adoptive, adoptând și tradițiile locale pe lângă cele cu care au venit de la ei de acasă.

În cazul copiilor Otiliei funcționează și invers. Adolescenții s-au născut aici, au un tată spaniol și au învățat de la mama lor obiceiurile românești. Le place mult și când merg în vizită la casa din România sau când erau în vizită la bunica. Și dincolo de cine e străin sau localnic, petrecerile și tradițiile sunt mereu un prilej de fericire, dacă știi să te bucuri de ele.