Una dintre cele mai impresionante păduri din Europa se află în Spania: arbori străvechi de până la 1.500 de ani și declarată Patrimoniu UNESCO 

Este vorba despre o pădure umedă subtropicală formată din arbori cu frunze persistente. Acest ecosistem acoperă aproximativ 70% din parc și păstrează un exemplu excepțional al unei vegetații care, în urmă cu milioane de ani, ocupa suprafețe întinse din sudul Europei și din zona mediteraneană. Ceața care urcă dinspre ocean, împreună cu izvoarele și pâraiele, menține umiditatea de care are nevoie această pădure, scrie Infobae.

Parcul Național Garajonay ocupă zona centrală și culmile din La Gomera, în Insulele Canare, și se întinde pe teritoriile localităților Agulo, Alajeró, Hermigua, San Sebastián de La Gomera, Valle Gran Rey și Vallehermoso.

Finanțare 100%: Spania dă o mână de ajutor rezidenților care vor să-și cumpere locuință, dar nu au economii

Verificarea pe care trebuie să o faci la centrală înainte de 15 octombrie. Greșeala care poate crește factura de gaz cu 20% iarna

Parcul își datorează numele Alto de Garajonay, cea mai înaltă zonă a insulei, cu 1.487 de metri. De pe vârful său, priveliștile cuprind o mare parte din La Gomera și, în zilele senine, și alte insule ale arhipelagului. În acel punct se află, de asemenea, situri arheologice asociate cu vechii locuitori ai insulei.

O pădure marcată de ceață și stânci vulcanice

Laurisilva este elementul principal al acestui parc. Este vorba despre o formațiune vegetală adaptată temperaturilor blânde și unei umidități atmosferice ridicate, condiții care în Garajonay depind în mare măsură de alizee.

Masele de aer umed care sosesc dinspre Atlantic se lovesc de culmile din La Gomera, formează nori joși și lasă apă pe vegetație prin fenomenul numit „ploaie orizontală”.

Această cantitate de umiditate permite existența unor arbori precum laurii, viñátigos, teii, acebiños și barbusanos. Sub coroanele lor cresc ferigi, mușchi, licheni și specii de subarboret care se dezvoltă într-un mediu umbros și pe soluri umede.

Densitatea vegetației, trunchiurile acoperite de mușchi și poienile străbătute de ceață au transformat acest peisaj în imaginea cea mai reprezentativă a Garajonay.

Printre speciile pe care le poți întâlni în acest parc se numără păsări de pădure precum porumbelul rabiche și porumbelul turqué, precum și nevertebrate specifice pădurilor umede din Insulele Canare, cum este fluturele de laurisilva.

Peisajul din Garajonay nu se limitează la masa forestieră. Los Roques reprezintă unul dintre cele mai vizibile exemple ale trecutului geologic al zonei. Aceste formațiuni sunt resturi de materiale vulcanice mai rezistente decât terenul din jur, pe care eroziunea le-a lăsat la vedere.

Astăzi, acestea se ridică deasupra pădurii și pot fi observate de pe șosele, trasee și puncte de belvedere.

Rețeaua de puncte de belvedere permite înțelegerea acestor contraste. El Bailadero oferă priveliști către Los Roques și valea Hermigua; Cumbre de Tajaqué arată tranziția dintre pădurea din râpa El Cedro și zonele sudice; iar Igualero oferă o perspectivă amplă asupra Fortaleza de Chipude și a calderei de eroziune Erques.

Lomo del Dinero oferă, la rândul său, priveliști către văile din nord, în timp ce Alojera-Piedras Hincadas deschide perspectiva către coasta de vest.

Laguna Grande și El Cedro, două moduri de a străbate parcul

Laguna Grande este una dintre principalele porți de acces către Garajonay. Zona dispune de parcare, spațiu de odihnă, panouri informative și trasee de scurtă durată. Amplasarea sa, în zona culmilor, permite accesul ușor la trasee potrivite pentru o primă vizită.

Numele acestui loc provine de la o veche depresiune a terenului. În timpul episoadelor de ploi abundente, poiana centrală poate acumula apă. Din această zonă pornesc trasee către sectoare precum Contadero, Pajarito sau Alto de Garajonay, ceea ce transformă Laguna Grande într-un punct strategic pentru organizarea unei zile de drumeție.

El Cedro oferă o experiență diferită. Râpa și cătunul se află printre zonele în care umiditatea parcului este resimțită cu cea mai mare intensitate. Vegetația devine mai deasă, iar drumurile tradiționale traversează versanți, albii de râuri și zone umbrite care păstrează aspectul pădurii umede în cea mai mare parte a anului.

Traseele care leagă El Cedro de Contadero, Reventón Oscuro sau Meseta de Hermigua necesită mai mult timp și pregătire. Este recomandat să ai la tine apă, îmbrăcăminte impermeabilă, încălțăminte adecvată și hărți descărcate, deoarece acoperirea rețelei mobile poate fi neregulată în interiorul parcului.