Lucrurile mai puțin cunoscute despre Italia sunt adesea mai surprinzătoare decât atracțiile sale celebre. Istoria țării începe înaintea Imperiului Roman, iar diferențele regionale se observă în limbă, instituții și superstiții.
Internetul a adăugat acestei imagini numeroase „legi bizare”. Unele au existat doar ca ordonanțe locale, altele au fost relatate incorect. Iată 20 de informații care pot fi prezentate fără transformarea legendelor în fapte.
1. Originea numelui „Italia” nu este stabilită definitiv. Una dintre explicațiile acceptate îl leagă de termenul oscan víteliú. Acesta este asociat cu vițeii sau vitele tinere. Interpretarea populară este „țara vițeilor”, dar etimologia rămâne discutată.
2. Constituția nu declară explicit italiana drept limbă oficială. Textul constituțional din 1948 nu conține o asemenea formulare. Statutul este însă precizat de Legea 482 din 1999, care afirmă că italiana este limba oficială a Republicii.
3. Italia recunoaște 12 minorități lingvistice istorice. Printre limbile protejate se află albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, franco-provensala, friulana, ladina, occitana și sarda.
4. Italiana comună este relativ recentă. La momentul unificării, numeroși locuitori vorbeau în principal limbi sau dialecte regionale. Școala, administrația, armata și televiziunea au contribuit la răspândirea limbii standard.
Această diversitate explică și de ce preparatele se schimbă de la o regiune la alta. Pentru mult timp, peninsula nu a format un singur spațiu politic și cultural.
5. Italia înconjoară două state suverane. Vaticanul se află în Roma, iar San Marino este situat între regiunile Emilia-Romagna și Marche. Ambele sunt independente de Republica Italiană.
6. Vaticanul este cel mai mic stat din lume. Teritoriul său are aproximativ 44 de hectare. Statul Cetății Vaticanului a fost creat în 1929, prin Tratatele de la Lateran.
7. San Marino își leagă originile de anul 301. Potrivit tradiției, comunitatea a fost întemeiată de Marino, un pietrar creștin. Din acest motiv, San Marino se prezintă drept cea mai veche republică existentă.
8. San Marino are doi șefi de stat în același timp. Cei doi Căpitani Regenți conduc împreună republica. Mandatele lor durează numai șase luni, iar ceremonia de învestire are loc la 1 aprilie și 1 octombrie.
9. Italia are și o enclavă în Elveția. Campione d’Italia aparține provinciei Como, dar este înconjurată de teritoriul elvețian. Localitatea se află pe malul lacului Lugano.
10. Statul italian s-a format abia în 1861. Până atunci, peninsula era împărțită între regate, ducate și teritorii controlate de puteri străine.
11. Roma nu a făcut parte imediat din noul stat. Orașul a intrat în Regatul Italiei în 1870. Un an mai târziu, Roma a devenit oficial capitală.
12. Tricolorul este mai vechi decât Italia unificată. Drapelul verde, alb și roșu a fost adoptat la Reggio Emilia, la 7 ianuarie 1797. El a fost folosit atunci de Republica Cispadană.
13. Universitatea din Bologna își datează începuturile în 1088. Anul este convențional, deoarece instituția nu a fost creată printr-un singur act. Universitatea este considerată cea mai veche din lumea occidentală aflată încă în activitate.
14. Primii ochelari au apărut probabil în Italia. Lentilele pentru corectarea vederii au fost realizate în nordul peninsulei, spre finalul secolului al XIII-lea. Numele inventatorului și localitatea exactă nu sunt cunoscute cu certitudine.
15. În Abruzzo există o fântână din care curge vin. Fontana del Vino se află la crama Dora Sarchese din Caldari di Ortona. Vinul este oferit gratuit pelerinilor și vizitatorilor, în timpul programului cramei.
Nu este însă o fântână publică obișnuită și nu trebuie prezentată drept un robinet disponibil permanent. Instalația se află pe o proprietate privată, pe traseul Cammino di San Tommaso.
16. Pentru mulți italieni, 17 este numărul ghinionist. Scrierea romană XVII poate fi rearanjată sub forma VIXI. Expresia latină înseamnă „am trăit” și poate sugera încheierea vieții.
Superstiția este suficient de răspândită pentru ca unele hoteluri să evite camera 17. Totuși, aceasta nu este o regulă respectată de toate companiile și instituțiile.
17. Sardinia este cunoscută pentru longevitatea bărbaților. Zona montană din centrul insulei a intrat în cercetările despre așa-numitele „zone albastre”. Aici au fost identificate comunități cu o concentrație neobișnuită de persoane foarte longevive.
18. Etna este unul dintre cei mai activi vulcani ai lumii. În ultimele decenii, vulcanul sicilian a înregistrat manifestări eruptive foarte frecvente. Institutul italian de geofizică îl urmărește prin stații seismice, sateliți și camere termice.
19. Activitatea vulcanică italiană nu se limitează la Etna. Stromboli are o activitate persistentă, iar Vezuviul rămâne un vulcan activ. În jurul acestuia se află una dintre cele mai dens populate zone vulcanice din Europa.
20. Italia are 62 de proprietăți înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Numărul include atât monumente și centre istorice, cât și situri naturale. Lista este actualizată atunci când UNESCO aprobă noi înscrieri.
Unele relatări au la bază întâmplări reale, dar le transformă în interdicții permanente. La Falciano del Massico, un primar a emis în 2012 o ordonanță simbolică prin care locuitorilor li se „interzicea” să moară. Motivul era lipsa unui cimitir disponibil.
Actul a reprezentat o formă de protest administrativ. Nu este o lege italiană și nu trebuie descris ca o interdicție aplicată în prezent.
La Veneția există însă reguli actuale împotriva picnicului și a așezării pe jos, pe poduri sau pe marginile canalelor. Acestea protejează circulația și spațiul urban.
În Cinque Terre, turiștii trebuie să poarte încălțăminte potrivită traseelor. Informația despre o interdicție generală a șlapilor, pedepsită automat cu 2.500 de euro, provine din relatări mai vechi. Ea nu trebuie publicată ca regulă națională actuală.
Nici Codul rutier nu spune textual că șoferul este amendat pentru un geam întredeschis. Legea îi cere să ia măsurile necesare pentru a împiedica folosirea vehiculului fără acord și producerea unor accidente.
Aceste nuanțe sunt esențiale atunci când prezentăm lucruri mai puțin cunoscute despre Italia. O ordonanță locală, o recomandare și o lege națională nu reprezintă același lucru.
Poate te interesează și: De ce italienii spun „ciao” chiar și când abia se cunosc