Cifrele apar în cartea „M Come Mensa”, semnată de criminologul Francesco Esposito. Autorul a strâns date statistice, hotărâri judecătorești și cazuri mediatizate. Sunt exemple negative, dar și pozitive, despre cantinele școlare, scrie Il Giornale.
Studiul ANAC a analizat 250 de autorități contractante. Doar 19 întreprinderi reprezintă 95% din valoarea contractelor analizate.
Esposito a declarat că, pe o piață cu puțini actori, e normal ca părinții să pună întrebări. Mai ales când calitatea sau cantitatea sunt scăzute ori când mâncarea se aruncă. Când calitatea e slabă, intervine NAS. În chestiuni legate de fonduri, intervine Curtea de Conturi. Nu întotdeauna s-a ajuns însă la condamnare.
Prețul unitar al unei mese în școala primară variază între 2,88 și 8,03 euro, inclusiv vesela. Există și inegalități între Nord și Sud.
Criminologul spune că meniul prevede pierderi normale din lanțul de aprovizionare. Copiilor nu le place mereu orice aliment. Există însă și pierderi de alt tip.
Totul e legal cât timp respectă caietul de sarcini, legat de licitație. Contează bugetul, nu gustul sau educația alimentară. Așa apar preparatele rulate în pesmet. Ele conțin mai puțină carne și pește, deci sunt mai sărace nutrițional.
Practic, pentru a se încadra în bugete, furnizorii apelează la semipreparate ieftine, reducând carnea și peștele proaspăt în favoarea unor alimente mai sărace nutrițional.
Cantina este primul moment în care copilul primește o educație a gustului, spune Esposito. Un început mai sărac ar putea avea un efect negativ. Cine mănâncă mai sărac în copilărie ar putea ajunge să consume paste și cereale de calitate slabă. Acestea sunt supuse unor controale mai puțin stricte la pesticide.
Educația alimentară din copilărie înseamnă, în opinia lui, construirea „Made in Italy” al viitorului.