Faptul că un copil locuiește în România nu mai reprezintă, prin el însuși, un motiv pentru respingerea cererii. Dreptul nu este însă acordat automat. Părintele trebuie să îndeplinească cerințele privind activitatea profesională, impozitarea și contribuțiile sociale din Italia, iar instituțiile trebuie să verifice dacă pentru același copil sunt plătite prestații familiale și în România.
Assegno unico e universale per i figli a carico este o prestație economică plătită lunar de INPS familiilor care au copii în întreținere. Este acordată pentru fiecare copil minor, pentru copiii majori până la împlinirea vârstei de 21 de ani dacă sunt îndeplinite anumite condiții și, fără limită de vârstă, pentru copiii cu dizabilități.
Pentru copiii majori care nu au împlinit 21 de ani, INPS precizează că aceștia trebuie să urmeze studii sau cursuri de formare profesională, să desfășoare un stagiu ori o activitate profesională cu venituri sub plafonul stabilit, să fie înregistrați ca șomeri în căutarea unui loc de muncă sau să efectueze serviciul civil universal.
Denumirea de prestație „unică” provine din faptul că aceasta a înlocuit mai multe ajutoare și deduceri acordate anterior familiilor. Este numită „universală” deoarece poate fi acordată într-o valoare minimă inclusiv în lipsa unui ISEE valabil sau atunci când ISEE depășește plafonul anual stabilit.
Începând din 2026, legislația italiană precizează explicit că, numai în scopul acordării Assegno unico, pot fi luați în calcul și copiii care locuiesc într-un alt stat membru al Uniunii Europene, dacă sunt în întreținere fiscală potrivit normelor italiene.
Schimbarea a fost introdusă prin articolul 7-bis al Decretului-lege nr. 19/2026, convertit prin Legea nr. 50/2026. Instrucțiunile de aplicare au fost publicate de INPS prin Circulara nr. 81 din 24 iulie 2026 și explicate ulterior într-un anunț destinat familiilor și lucrătorilor europeni.
Pentru români, consecința practică este importantă: un părinte care lucrează legal în Italia poate cere prestația și pentru copilul care a rămas în România împreună cu celălalt părinte, cu bunicii sau cu o altă persoană care îl îngrijește.
Pentru a primi Assegno unico, solicitantul trebuie să îndeplinească împreună condițiile prevăzute de legislația italiană. În cazul cetățenilor români, condiția de cetățenie este îndeplinită deoarece România este stat membru al Uniunii Europene.
Solicitantul trebuie, de asemenea:
În urma modificărilor din 2026, prestația poate fi recunoscută și unui cetățean român care lucrează în Italia fără să aibă aici reședința. În acest caz, suma este acordată proporțional cu perioada în care persoana a desfășurat efectiv activitatea profesională în Italia.
Prin urmare, simpla existență a unui contract de muncă nu garantează plata pentru întregul an. Dacă activitatea în Italia a durat numai câteva luni, INPS poate limita prestația la perioada respectivă.
Noua regulă nu include automat orice copil al solicitantului. Acesta trebuie să fie considerat fiscal în întreținerea părintelui potrivit normelor italiene.
În cerere trebuie declarate corect datele copilului, statul în care locuiește și situația familială. INPS poate solicita documente care să dovedească legătura de rudenie, reședința copilului, veniturile acestuia ori dreptul solicitantului de a cere prestația.
Extinderea dreptului asupra copiilor aflați în alte state UE nu schimbă automat componența familiei utilizată pentru calcularea ISEE. INPS subliniază că includerea copilului ca beneficiar al alocației și stabilirea nucleului familial în scopul ISEE sunt două operațiuni juridice distincte.
Valoarea Assegno unico depinde de ISEE, vârsta și numărul copiilor, existența unei dizabilități și eventualele majorări aplicabile familiei.
Pentru 2026, valoarea de bază pentru fiecare copil minor variază de la aproximativ 58,30 euro pe lună, în lipsa unui ISEE sau pentru un ISEE de cel puțin 46.582,71 euro, până la aproximativ 203,80 euro pe lună pentru familiile cu un ISEE de cel mult 17.468,51 euro.
Pot fi aplicate majorări pentru copiii foarte mici, familiile cu cel puțin trei copii, copiii cu dizabilități, mamele cu vârsta sub 21 de ani, familiile în care ambii părinți obțin venituri din muncă și gospodăriile cu patru sau mai mulți copii.
Absența unui ISEE nu exclude acordarea prestației, dar conduce, în principiu, la plata valorii minime. Pentru obținerea unei sume calculate în funcție de situația economică, familia trebuie să prezinte o Declarație Unică Substitutivă – DSU – din care este stabilit ISEE.
În situațiile în care membrii familiei locuiesc sau lucrează în două state ale Uniunii Europene, se aplică regulile europene de coordonare a sistemelor de securitate socială. Aceste reguli stabilesc statul care are prioritate la plata prestațiilor familiale și împiedică încasarea integrală, de două ori, a unor ajutoare acordate pentru același copil și pentru aceeași perioadă.
Dacă un părinte lucrează în Italia, iar celălalt locuiește în România cu copilul, dar nu lucrează, dreptul bazat pe activitatea profesională are, în general, prioritate. Într-o asemenea situație, Italia poate fi statul competent principal.
Dacă un părinte lucrează în Italia, iar celălalt părinte lucrează în România, statul în care locuiește copilul are, de regulă, prioritate. România ar plăti prestația sa, iar Italia ar putea achita numai diferența, dacă valoarea prestației italiene este mai mare.
Ordinea exactă depinde de situația profesională a ambilor părinți. Regulile generale sunt explicate de portalul oficial al Uniunii Europene privind prestațiile familiale.
Părinții trebuie să declare prestațiile primite în România. Ascunderea acestora poate conduce la recalcularea dosarului și la recuperarea de către INPS a sumelor plătite necuvenit.
Răspunsul depinde de locul de reședință al solicitantului.
Pentru persoanele care locuiesc în Italia și au deja o cerere acceptată, INPS continuă, în principiu, plata fără depunerea anuală a unei cereri noi. Beneficiarul trebuie însă să comunice schimbările intervenite și să actualizeze ISEE pentru a primi valoarea corectă.
Pentru lucrătorii care nu au reședința în Italia, regula este diferită. Cererea trebuie depusă pentru fiecare perioadă de activitate profesională desfășurată în Italia și trebuie reînnoită anual, începând cu 1 martie.
Această distincție este importantă: obligația reînnoirii anuale nu se aplică automat tuturor românilor care au copii în România, ci în mod special lucrătorilor nerezidenți în Italia.
Cererile depuse între 1 martie și 30 iunie dau dreptul, dacă sunt îndeplinite condițiile, la plata sumelor restante începând din luna martie.
Pentru cererile depuse după 30 iunie, plata începe, de regulă, din luna următoare celei în care a fost transmisă solicitarea. Valoarea este calculată în funcție de ISEE disponibil la momentul respectiv.
INPS a precizat că solicitările vizate de noile reguli și depuse începând cu 21 aprilie 2026 pot fi soluționate provizoriu, până la adaptarea completă a sistemului informatic. Ulterior, dosarele pot fi reverificate, iar sumele pot fi confirmate, recalculate, completate sau recuperate dacă au fost plătite fără drept.
Cererea pentru Assegno unico poate fi transmisă:
Pentru cazurile în care copilul locuiește în România, varianta cea mai sigură este depunerea printr-un patronat familiarizat cu dosarele transfrontaliere. Situația celuilalt părinte, prestațiile plătite în România și documentele privind copilul trebuie declarate corect pentru a evita blocarea sau recalcularea cererii.
Înainte de transmiterea dosarului, părintele ar trebui să verifice:
Știați că? Prezența copilului în România nu reduce automat valoarea Assegno unico. Suma depinde de ISEE și de situația familiei, însă poate fi influențată de regulile europene de prioritate dacă pentru același copil există dreptul la prestații familiale și în România.
Poate te interesează și: Ce nu trebuie să facă românii în Italia. Greșelile care pot aduce amenzi, pierderea banilor și probleme cu autoritățile