Sulul pe care Vezuviul l-a sigilat timp de 2.000 de ani, citit fără să fie deschis. Ce ascund cele 22 de coloane

La prima vedere, sulul seamănă cu o bucată de cărbune. Foile sale sunt răsucite, deformate și atât de fragile, încât o încercare de desfacere le-ar putea transforma în pulbere. În interior se afla însă un text care nu mai fusese citit de la erupția ce a îngropat orașele romane Herculaneum și Pompei.

Rezultatul, prezentat în 2026 de cercetătorii implicați în Vesuvius Challenge, marchează o premieră: PHerc. 1667 este primul papirus de la Herculaneum desfășurat complet în mediul digital și citit de la un capăt la celălalt al porțiunii care s-a păstrat, fără deschiderea fizică a sulului.

Cartea pe care Vezuviul a ars-o și a salvat-o în același timp

Sulul provine din Villa Papirilor, o reședință luxoasă din Herculaneum, aflată în apropierea actualului oraș Napoli. Vila adăpostea o bibliotecă impresionantă, cu texte filosofice grecești și latine.

Dramă pentru o româncă din Italia: a murit la serviciu la doar zece zile după ce devenise bunică

Casa în care a stat Garibaldi, abandonată ani la rând, va deveni cafenea literară și spațiu de studiu

În anul 79, erupția Vezuviului a acoperit Herculaneum cu materiale vulcanice fierbinți. Temperatura foarte ridicată a carbonizat papirusurile. Procesul le-a făcut aproape imposibil de desfăcut, dar le-a și permis să supraviețuiască până în epoca modernă.

Biblioteca a fost descoperită în secolul al XVIII-lea. De-a lungul timpului, specialiștii au încercat să deschidă mecanic unele dintre suluri, folosind diferite dispozitive și substanțe. O parte dintre papirusuri au putut fi citite, însă altele au fost deteriorate sau distruse în timpul operațiunilor.

PHerc. 1667 a trecut, la rândul său, prin mai multe tentative de desfacere. Straturile sale exterioare au fost afectate, iar ceea ce s-a păstrat este nucleul compact al sulului. Prin urmare, cercetătorii nu au recuperat cartea originală în întregime, ci au citit complet porțiunea care a supraviețuit.

Cum poate fi citit un sul fără să fie deschis

Pentru a vedea ce se află în interiorul papirusului, cercetătorii au folosit tomografia computerizată cu raze X de înaltă rezoluție. Sulul a fost scanat la instalația BM18 a European Synchrotron Radiation Facility, centrul european de cercetare cu radiație sincrotron din Grenoble, Franța.

Scanările au produs o imagine tridimensională extrem de detaliată a interiorului. Programele informatice au identificat straturile răsucite ale papirusului, le-au separat și le-au transformat într-o suprafață digitală plană, asemănătoare unei foi desfăcute pe ecran.

Operațiunea este mult mai dificilă decât o scanare medicală obișnuită. Sulul fusese comprimat și deformat de căldură, iar straturile sale se atingeau și se intersectau. Cercetătorii au fost nevoiți să urmărească digital fiecare suprafață, fără să confunde o foaie cu alta.

O altă problemă era cerneala. Textele antice de la Herculaneum au fost scrise, în mare parte, cu o cerneală pe bază de carbon. După carbonizarea papirusului, cerneala și suportul au ajuns să aibă proprietăți foarte asemănătoare, ceea ce face literele greu de distins în imaginile obținute cu raze X.

Modelele de învățare automată au fost antrenate să detecteze urmele foarte fine lăsate de cerneală pe suprafața papirusului. Tehnologia nu a tradus și nu a interpretat singură textul. Literele propuse de sistem au fost analizate și transcrise de specialiști în papirologie și în limba greacă veche.

Metoda completă este descrisă în studiul științific dedicat desfășurării virtuale a papirusului PHerc. 1667.

O suprafață de 1,4 metri și aproximativ 22 de coloane în limba greacă

După reconstituirea digitală, porțiunea păstrată a papirusului a format o suprafață de aproximativ 1,4 metri. Pe aceasta au fost identificate aproximativ 22 de coloane de text în limba greacă.

Nu toate literele sunt perfect vizibile. Există lacune provocate de deteriorarea materialului, iar din unele coloane s-au păstrat doar zonele inferioare. Cu toate acestea, continuitatea textului le permite cercetătorilor să studieze lucrarea ca pe un document unitar, nu doar ca pe o colecție de fragmente izolate.

Ce spune textul revenit la lumină

Autorul sulului nu a fost încă identificat cu certitudine. Analiza preliminară arată că este vorba despre un tratat filosofic cu puternice elemente stoice, redactat probabil în secolul al II-lea î.Hr.

Textul discută natura umană, impulsurile care determină acțiunile oamenilor și posibilitatea progresului moral. Sunt teme centrale ale filosofiei elenistice, perioadă în care stoicii încercau să explice cum poate omul să trăiască în acord cu rațiunea și să-și controleze reacțiile.

În ultima coloană păstrată apare numele lui Aristocreon, nepotul și discipolul filosofului stoic Chrysippos. Menționarea sa întărește legătura textului cu tradiția stoică, dar nu demonstrează că Aristocreon sau Chrysippos ar fi autorul lucrării.

Din acest motiv, cercetătorii evită deocamdată atribuirea sulului unei anumite persoane. Descifrarea unor litere suplimentare și compararea vocabularului cu alte opere antice ar putea oferi, în viitor, indicii mai clare.

Inteligența artificială nu a „citit” singură cartea

Descoperirea este prezentată adesea drept o performanță a inteligenței artificiale. În realitate, rezultatul a fost posibil prin combinarea mai multor domenii: fizică, imagistică cu raze X, informatică, matematică, papirologie, filologie clasică și istorie a filosofiei.

Algoritmii au ajutat la identificarea foilor și la scoaterea în evidență a posibilelor urme de cerneală. Stabilirea literelor, a cuvintelor și a sensului textului a rămas însă responsabilitatea specialiștilor. Fiecare lectură importantă trebuie verificată prin raportare la imaginile scanate și la regulile limbii grecești vechi.

O descoperire diferită de sulul citit în 2023

PHerc. 1667 nu trebuie confundat cu PHerc. Paris 4, sulul păstrat la Institut de France, din care o echipă a reușit să citească mai multe pasaje în cadrul competiției Vesuvius Challenge din 2023.

Rezultatul anterior a demonstrat că textul ascuns într-un papirus sigilat poate fi recuperat. În cazul PHerc. 1667, cercetătorii au mers mai departe și au desfășurat digital întreaga porțiune păstrată, obținând o succesiune continuă de coloane care poate fi analizată ca o operă filosofică.

De ce descoperirea poate schimba ceea ce știm despre Antichitate

Sute de suluri carbonizate de la Herculaneum sunt încă închise. Unele ar putea conține copii ale unor opere deja cunoscute, dar altele pot păstra texte despre care există numai referințe indirecte sau lucrări ale unor autori pierduți.

Literatura antică ajunsă până în prezent reprezintă doar o mică parte din ceea ce au scris grecii și romanii. Numeroase tratate filosofice, opere istorice, poeme și texte științifice au dispărut în decursul secolelor.

Posibilitatea de a citi sulurile fără contact direct cu materialul oferă acces la aceste texte fără riscul distrugerii lor. În același timp, metoda poate fi folosită și pentru alte manuscrise fragile, documente arse sau obiecte istorice care nu pot fi deschise prin procedee obișnuite.

Un text ascuns în întuneric timp de aproape două milenii

PHerc. 1667 nu a fost scos fizic din învelișul său carbonizat. Sulul continuă să rămână închis, însă suprafața lui interioară poate fi văzută pe un ecran, desfăcută digital până la nivelul literelor.

Este o întâlnire neobișnuită între două lumi: mâna care a trasat cuvintele în limba greacă, în urmă cu peste două milenii, și tehnologia capabilă să le recupereze fără să atingă pagina.

Știați că? Papirusurile de la Herculaneum alcătuiesc singura bibliotecă de mari dimensiuni păstrată din Antichitatea clasică. Cele mai multe texte identificate până acum sunt lucrări filosofice, însă cercetătorii nu exclud ca sulurile încă nedeschise să conțină și alte tipuri de opere.

Poate te interesează și: Orașul italian în care oamenii trăiesc deasupra unor peșteri vechi de mii de ani