Capela din Roma decorată cu oasele a mii de călugări. Ce simbolizează ornamentele din Cripta Capucinilor și de ce nu trebuie confundată cu catacombele din Palermo

La câteva minute de mers pe jos de Piazza Barberini, turiștii întâlnesc Biserica Santa Maria della Concezione dei Cappuccini, un edificiu baroc a cărui înfățișare nu lasă să se întrevadă ceea ce se află în subsol. Dincolo de spațiile muzeale, un coridor lung de aproximativ 30 de metri face legătura între încăperi decorate cu rămășițe umane.

Craniile sunt așezate în șiruri simetrice, oasele lungi formează structuri asemănătoare unor coloane, iar vertebrele alcătuiesc modele florale. Printre aceste compoziții se găsesc schelete îmbrăcate în veșmintele călugărilor capucini.

Copilul născut în Italia primește automat cetățenia italiană? Ce trebuie să știe părinții români și când poate copilul să o obțină

Supermarketuri din Italia, vizate de atacuri cibernetice. Sistemele frigorifice au fost manipulate de la distanță

Locul este cunoscut drept Cripta Capucinilor din Roma sau Cripta dei Cappuccini și reprezintă unul dintre cele mai neobișnuite exemple de artă funerară religioasă din Italia.

Cine erau călugării capucini și cum a apărut cripta din Roma?

Capucinii sunt o ramură a ordinului franciscan, apărută în secolul al XVI-lea, care pune accent pe simplitate, sărăcie voluntară și viață spirituală.

Istoria complexului de pe Via Veneto începe în 1626, când Papa Urban al VIII-lea, membru al familiei Barberini, a sprijinit construirea unui nou convent pentru călugării capucini. Fratele papei, cardinalul Antonio Barberini, aparținea ordinului.

Proiectul a fost încredințat arhitectului capucin Michele da Bergamo, iar până în 1631 conventul era deja locuit.

În subsol a fost amenajat un spațiu funerar, în care au ajuns inclusiv oseminte transferate de la fostul convent San Bonaventura.

Totuși, amenajarea decorativă cunoscută astăzi nu datează integral din această perioadă.

Potrivit cercetărilor de istoria artei reunite în proiectul internațional Museum With No Frontiers, în 1732 unele încăperi conțineau încă simple grămezi de oase. Prima descriere documentară a ornamentelor elaborate apare în jurnalul de călătorie al marchizului de Sade, din 1775.

Prin urmare, realizarea principalelor decorațiuni este plasată, în general, între aceste două date. Identitatea autorului lor rămâne incertă.

Aproximativ 3.700 de morți și șase încăperi cu semnificații diferite

Potrivit Muzeului și Criptei Capucinilor, aici sunt păstrate rămășițele a aproximativ 3.700 de persoane, majoritatea călugări ai ordinului. Alte surse oficiale indică aproximativ 4.000.

Complexul subteran cuprinde șase încăperi, dintre care cinci prezintă decorațiuni realizate din oase. Cea de-a șasea este destinată celebrării liturghiei pentru cei decedați.

Fiecare încăpere decorată are o identitate proprie.

Cripta craniilor

Numeroase cranii sunt dispuse în jurul nișelor și pe pereți. Printre ornamente se află o clepsidră înaripată, simbol al trecerii timpului și al caracterului limitat al vieții.

Cripta tibiei și femurului

Oasele lungi sunt folosite pentru a construi arcade, structuri decorative și compoziții florale. În nișe sunt așezate reprezentări ale unor călugări capucini.

Cripta bazinelor

Oasele bazinului, vertebrele și omoplații sunt organizate în rozete, benzi decorative și stele. Compozițiile acoperă pereții și bolta.

Cripta celor trei schelete

În această încăpere se află trei schelete tinere, asociate fragilității existenței umane. Una dintre figurile centrale este reprezentată cu o coasă și o balanță, simboluri ale morții și judecății divine.

Identitatea persoanei reprezentate este incertă, deși unele interpretări o leagă de familia Barberini.

Cripta Învierii

Decorată cu cranii, femururi, tibii și vertebre, încăperea include o pictură înfățișând învierea lui Lazăr, episod biblic asociat speranței în viața veșnică.

De ce au folosit călugării oase umane pentru decorațiuni?

La prima vedere, ornamentele pot părea rezultatul unei fascinații pentru moarte. În tradiția franciscană, însă, semnificația lor este mai complexă.

Cripta exprimă conceptul latin memento mori, care înseamnă „amintește-ți că vei muri”. Ideea nu urmărește doar să provoace teamă, ci să încurajeze reflecția asupra fragilității existenței și asupra felului în care oamenii își trăiesc viața.

O inscripție asociată criptei transmite mesajul: „Ceea ce sunteți voi am fost și noi; ceea ce suntem noi veți fi și voi”.

Oasele transformate în flori, stele și alte ornamente pot fi interpretate în raport cu credința creștină în înviere. Moartea trupului nu este considerată sfârșitul existenței spirituale.

În tradiția Sfântului Francisc din Assisi, moartea corporală este evocată chiar prin expresia „sora moarte”. Această perspectivă ajută la înțelegerea unui loc în care reprezentările morții sunt însoțite de simboluri ale speranței religioase.

Nu toate detaliile decorative au o semnificație documentată individual, iar atribuirea întregului ansamblu unui anumit artist rămâne nesigură.

Care este diferența dintre Cripta Capucinilor din Roma și catacombele din Palermo?

Cripta romană este confundată uneori cu Catacombele Capucinilor din Palermo, Sicilia. Cele două obiective au însă istorii și funcții diferite.

La Roma, accentul cade pe compozițiile realizate din oase separate și pe mesajul religios transmis prin ornamentele funerare.

La Palermo, vizitatorii întâlnesc un cimitir subteran cu mii de corpuri conservate, multe dintre acestea îmbrăcate și așezate vertical în nișe sau culcate în sicrie.

Catacombele siciliene au fost amenajate la sfârșitul secolului al XVI-lea. Potrivit Ministerului italian al Culturii, numărul corpurilor nu a fost inventariat definitiv, dar este estimat la până la 8.000.

Acestea sunt organizate în galerii și categorii care reflectă statutul social, profesia sau apartenența religioasă a persoanelor decedate.

Printre cei înmormântați aici se află preoți, militari, comercianți, membri ai familiilor înstărite, femei și copii.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este Rosalia Lombardo, fetița care a murit în 1920, la vârsta de aproape doi ani, al cărei corp a fost conservat printr-o procedură specială.

Așadar, în timp ce cripta din Roma utilizează rămășițele scheletice pentru a construi un mesaj religios vizual, catacombele din Palermo documentează și practicile de conservare a corpurilor, precum și diferențele sociale reflectate în tradițiile funerare.

Unde se află Cripta Capucinilor și cum poate fi vizitată?

Cripta se află sub Biserica Santa Maria della Concezione dei Cappuccini, pe Via Vittorio Veneto nr. 27, în apropiere de Piazza Barberini, una dintre zonele centrale ale Romei.

Vizitarea se face prin Muzeul și Cripta Capucinilor, inaugurat în forma sa muzeală actuală în 2012.

Traseul include spații dedicate istoriei ordinului franciscan-capucin, obiecte religioase, documente, lucrări de artă și o pictură reprezentându-l pe Sfântul Francisc în meditație, atribuită lui Caravaggio.

La finalul vizitei se ajunge în criptă, unde accesul este organizat în condițiile stabilite de administrația muzeului.

Programul și informațiile despre bilete sunt disponibile pe site-ul oficial al instituției și trebuie consultate înaintea deplasării.

Cripta Capucinilor rămâne un monument în care istoria religioasă, arta funerară și reflecția asupra mortalității se întâlnesc. Pentru vizitatorul contemporan, decorul este neobișnuit; pentru cei care l-au conceput, reprezenta un mod de a vorbi despre fragilitatea vieții și speranța în înviere.

Poate te interesează și: De ce casele trulli din Alberobello au fost construite fără mortar. Taxa care a modelat un oraș