Comoara din vitrină. Bucata de vită ieftină și fragedă pe care puțini o cer la măcelărie
Friptura de duminică a familiei italiene și roast beef-ul tăiat felii subțiri într-o bucătărie de hotel au adesea același punct de plecare: nuca de vită. Este una dintre bucățile „discrete”, dar indispensabile ale bucătăriei italiene, scrie Cookist, publicație italiană de gastronomie, iar bucătarii o aleg pentru că dă rezultate curate, precise și sigure.
Ce este nuca de vită
Nuca se obține din partea superioară și centrală a pulpei din spate, între fesă și partea de la crupă. Este un mușchi mare și rotunjit, care lucrează puțin și are de aceea o fibră fină și regulată. Este destul de slabă ca să fie ușoară, dar are suficient țesut în interiorul mușchiului ca să rămână fragedă.
În măcelăriile italiene este considerată carne de categoria întâi. Se recunoaște ușor: are formă regulată și bombată, culoare roșie vie și uniformă, granulație fină și vinișoare albe subțiri.
Ca valori nutriționale, are în medie 21 de grame de proteine la 100 de grame, 3–4 grame de grăsimi și 120–130 de calorii. Este bogată în fier ușor de asimilat, zinc, seleniu, fosfor și vitamine din grupul B, mai ales B12 și niacină.
La ce se potrivește
Nuca dă cele mai bune rezultate gătită întreagă, la temperatură moderată, în cuptor sau în cratiță. Legată și rumenită cu vin alb sau supă ușoară, devine o friptură compactă și suculentă, cu felii regulate și roz în interior. Este alegerea ideală pentru roast beef, pentru că forma rotunjită asigură o coacere uniformă, iar carnea se poate servi și rece.
Tăiată subțire, este perfectă pentru șnițele cu vin alb, cu lămâie sau cu ciuperci. Tăiată fâșii, merge în preparate rapide la tigaie, cu legume. Dacă e bine maturată și de calitate, poate fi folosită chiar și pentru carpaccio sau tartar.
Față de fesă, nuca are un gust mai plin, cu note ușor metalice, care se potrivesc cu rozmarinul, vinul roșu, oțetul balsamic sau piperul negru.
Când să nu o alegeți
Nuca nu are suficient colagen ca să devină fragedă la fierturi lungi, așa că nu este potrivită pentru stufat, tocănițe sau ossobuco. Nu se potrivește nici pentru grătar la foc direct și puternic, unde se usucă, și nici pentru carne tocată sau burgeri, pentru că e prea slabă.
La măcelărie, alegeți o bucată cu culoare vie și uniformă, cu suprafața netedă și uscată, niciodată lucioasă sau umedă. Carnea trebuie să fie elastică, iar vinișoarele fine de grăsime albă sunt un semn bun. Cea mai bună alegere este carnea cu origine certificată, maturată cel puțin 10–12 zile, tăiată de măcelar în sensul corect față de fibre.