Jujubele, fructele arborelui de jujub (Ziziphus jujuba), sunt tot mai cunoscute și în Italia, unde planta crește în special în anumite regiuni din nordul și centrul țării. Deși sunt mai puțin întâlnite în supermarketuri decât alte fructe, jujubele au o istorie îndelungată și sunt folosite atât proaspete, cât și uscate.
În China, țara lor de origine, arborele este cultivat de peste 4.000 de ani. De-a lungul timpului, planta s-a răspândit în Orientul Mijlociu și în bazinul mediteraneean, ajungând și în Europa.
În Italia, jujubele sunt asociate în special cu regiunea Veneto și cu expresia „andare in brodo di giuggiole”, folosită pentru a descrie o stare de mare bucurie sau încântare. Expresia este legată de băutura dulce preparată tradițional din aceste fructe.
Jujubele au o formă ovală și o coajă subțire. Când sunt proaspete, pot avea o textură crocantă, iar pe măsură ce se coc devin mai dulci. După uscare, aspectul și consistența lor se apropie de cele ale curmalelor, de unde provine și denumirea de „curmale chinezești”.
Fructele pot fi consumate ca atare sau folosite în diverse preparate.
Jujubele conțin nutrienți precum vitamina C și fibre, însă compoziția lor diferă în funcție de soi și de modul de consum. Fructele proaspete și cele uscate nu au aceeași concentrație de apă și zaharuri.
Fibrele contribuie la funcționarea normală a sistemului digestiv, iar vitamina C susține funcționarea normală a sistemului imunitar.
Jujubele uscate sunt mai concentrate în zaharuri decât cele proaspete, astfel că porțiile trebuie adaptate mai ales de persoanele care trebuie să își monitorizeze aportul de zahăr.
Pentru majoritatea oamenilor, jujubele pot face parte dintr-o alimentație variată, dacă sunt consumate în cantități moderate. Persoanele cu alergii la aceste fructe ar trebui să le evite, iar cele care au recomandări medicale privind controlul glicemiei trebuie să țină cont de conținutul de zaharuri, în special în cazul fructelor uscate.