Din peste 100.000 de eseuri înscrise din 183 de țări, doar trei au ocupat podiumul fiecărei categorii din cadrul John Locke Global Essay Prize 2026, conform unui comunicat de presă. Printre laureați se numără Carola Canale, o adolescentă italo-română în vârstă de 15 ani, elevă în anul XI la International British School of Bucharest, care a câștigat premiul al III-lea la categoria Teologie, secțiunea Junior.
Premierea a avut loc la Grosvenor House, în Londra, în cadrul unuia dintre concursurile internaționale de eseuri dedicate tinerilor, organizat de John Locke Institute.
Eseul Carolei Canale abordează o întrebare complexă, aflată la intersecția dintre religie, educație și economie: „Cercetările arată o puternică corelație inversă între religiozitate și cheltuielile pe cap de locuitor pentru educație. Este una cauza celeilalte?”
Răspunsul său propune o perspectivă diferită asupra modului în care societățile evaluează educația și asupra rolului pe care familia, comunitatea și credința îl au în formarea unui copil.
Pornind de la aparenta contradicție dintre religiozitate și cheltuielile publice pentru educație, Carola Canale contestă ideea că societățile mai religioase ar acorda mai puțină importanță educației, mai scrie în comunicatul de presă. În interpretarea sa, o parte dintre activitățile esențiale pentru formarea copiilor au loc în afara instituțiilor și mecanismelor financiare reflectate de statisticile oficiale.
Educația nu înseamnă doar acumularea de cunoștințe în cadrul școlii, ci și dezvoltarea morală, formarea caracterului și transmiterea valorilor de la o generație la alta. Aceste procese, susține tânăra, au o contribuție fundamentală la dezvoltarea umană, chiar dacă nu pot fi cuantificate în bugete sau indicatori economici.
Eseul se deschide cu proverbul african „E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil”, pe care autoarea îl folosește pentru a ilustra rolul familiei extinse și al comunității în educație. În viziunea sa, această formă de învățare și dezvoltare reprezintă o alternativă la modelul strict instituționalizat, dar rămâne în mare parte invizibilă pentru statisticile economice.
„Satul n-a fost niciodată o simplă metaforă. A fost o teorie alternativă a educației”, scrie Carola Canale, potrivit comunicatului de presă.
Eseul pune astfel în discuție o întrebare esențială: ce anume măsurăm atunci când evaluăm investițiile într-un sistem educațional și cât din valoarea reală a educației rămâne în afara indicatorilor economici?
Concluzia Carolei sintetizează perspectiva care stă la baza întregii argumentații: „Dacă educația înseamnă cu adevărat formarea unor ființe umane înțelepte și pe deplin dezvoltate, și nu producerea unor lucrători eficienți, atunci cele mai importante investiții sunt tocmai cele pe care statisticile noastre financiare nu le pot vedea.”