O doctoriță și-a dat demisia din spital după doi ani și jumătate: „Am văzut 45 de pacienți în 12 ore”

Aceasta susține că volumul mare de muncă, orele suplimentare neplătite și echipamentele medicale uzate au determinat-o să renunțe la post. Într-o scrisoare adresată publicației Fanpage.it, aceasta a povestit că a ajuns să consulte până la 45 de pacienți în timpul unei ture de 12 ore.

Lucia, medic specializat în medicină de urgență, a început să lucreze într-o unitate sanitară din regiunea Veneto, încrezătoare în sistemul public de sănătate. După doi ani și jumătate, însă, a decis să plece, dezamăgită de condițiile de muncă și de lipsa unor măsuri concrete pentru rezolvarea problemelor semnalate conducerii.

109 posturi disponibile, dar numai 18 medici angajați

După finalizarea specializării în medicină de urgență, Lucia a candidat pentru un post în cadrul unei autorități sanitare locale din regiunea Veneto. Deși erau disponibile 109 posturi, doar 28 de medici și-au depus candidatura, iar dintre aceștia numai 18 au fost angajați efectiv.

La început, doctorița era entuziasmată și își dorea să contribuie la funcționarea sistemului public de sănătate. Realitatea de la locul de muncă i-a schimbat, însă, perspectiva.

În scrisoarea trimisă publicației italiene, femeia descrie un mediu profesional în care volumul mare de muncă și lipsa unor mecanisme eficiente de responsabilizare a personalului au contribuit la creșterea stresului și la epuizarea profesională.

„Am văzut până la 45 de oameni într-o tură de 12 ore și ce îngrijire aș putea oferi în aceste condiții?”, a scris medicul.

Lucia susține că unii colegi evitau să consulte pacienți, lăsând o parte importantă a sarcinilor în seama celorlalți medici. Ea afirmă că a semnalat aceste situații conducerii, însă sesizările sale nu au dus la schimbări.

În opinia sa, sistemul public nu recompensează suficient performanța profesională și nici nu sancționează în mod eficient lipsa de implicare. Totodată, evoluția salarială depinde în principal de vechimea în muncă, nu de rezultatele obținute.

Ore suplimentare neplătite și echipamente medicale uzate

O altă problemă reclamată de doctoriță este reprezentată de orele suplimentare pe care susține că a fost nevoită să le efectueze fără să fie plătită.

Aceasta povestește că, în anumite situații, a trebuit să aștepte între două și două ore și jumătate pentru ca un coleg care urma să preia tura să ajungă și să se schimbe. Astfel, deși programul său începea la ora 8.00 și se încheia la 22.00, plecarea de la serviciu putea fi întârziată considerabil.

Medicul atrage atenția și asupra riscurilor asociate prelungirii programului de lucru, inclusiv în ceea ce privește acoperirea prin asigurare în cazul unor accidente produse după 12 ore de activitate.

Problemele nu se limitau însă la programul de lucru. Lucia susține că echipamentele medicale din unitatea în care lucra erau uzate și nu ofereau întotdeauna condițiile necesare pentru efectuarea investigațiilor.

În primele luni de activitate, ea a semnalat conducerii deteriorarea sondelor ecografice, care nu mai permiteau obținerea unor imagini de calitate. Potrivit mărturiei sale, acestea nu au fost înlocuite nici după doi ani și jumătate.

„Ce diagnostice precise se pot pune cu o umbră neagră pe ecran?”, a întrebat doctorița, exprimându-și îngrijorarea cu privire la riscul unor erori de diagnostic și la răspunderea profesională pe care o presupune utilizarea unor echipamente necorespunzătoare.

Femeia a reclamat și probleme legate de tărgi ale căror sisteme de blocare nu funcționau și de monitoare vechi care nu mai detectau saturația de oxigen.

De ce nu vrea să se întoarcă în sistemul public de sănătate

Pe lângă suprasolicitare și lipsa resurselor, Lucia vorbește despre un climat dificil în relația cu pacienții, în care abuzurile verbale și amenințările cu acțiuni în justiție ar contribui la presiunea resimțită de personalul medical.

În opinia sa, plecarea medicilor tineri din sistemul public ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru autorități. Fără îmbunătățirea condițiilor de muncă și recunoașterea implicării profesionale, spitalele riscă să piardă în continuare specialiști.

Doctorița spune că, deocamdată, nu intenționează să revină în sistemul public.

„La 38 de ani, nu te poți condamna la o viață profesională împovărătoare, frustrantă și nesatisfăcătoare precum cea pe care am avut-o eu”, a transmis medicul.