O femeie a plecat din Dublin și s-a mutat în Toscana. Ce lucruri au dezamăgit-o

Printre cele mai mari dificultăți se numără singurătatea, costurile neprevăzute și dorul de țara natală, potrivit presei italiene.

Aisling Sullivan, în vârstă de 48 de ani, locuiește din 2021 în Monticchiello, o localitate din Toscana, împreună cu soțul său italian și fiul lor, în vârstă de aproape șase ani. Deși vorbește fluent italiana și familia sa este integrată în viața locală, femeia spune că sentimentul de apartenență continuă să îi lipsească

„Vorbesc fluent italiana, soțul meu este italian, iar fiul nostru merge la școala locală. Și totuși, la cinci ani după ce m-am mutat în zona rurală a Toscanei, simt că aparțin mai mult Irlandei și, uneori, orașului Milano”, a mărturisit aceasta.

O casă de 200.000 de euro într-un sat de poveste din Toscana

Aisling și soțul său s-au cunoscut în 2014, la Dublin. După o perioadă petrecută la Milano, cei doi au decis să caute o locuință mai spațioasă, mai ales după pandemie și nașterea copilului.

În 2018, cumpăraseră deja o casă în Monticchiello cu 200.000 de euro. Locuința are două dormitoare, două grădini și un subsol și se află într-o zonă inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Economiile făcute la achiziția locuinței au fost compensate, în parte, de cheltuielile suplimentare pentru întreținerea casei și deplasări. Dacă în Dublin se putea deplasa pe jos, în Toscana familia a avut nevoie de două mașini, ceea ce a însemnat costuri mai mari pentru combustibil, asigurare și reparații.

Nici munca de la distanță nu a fost lipsită de probleme. Semnalul slab al telefonului a obligat familia să instaleze un amplificator pe acoperiș, iar întreruperile internetului, care uneori durau zile întregi, au determinat-o să plătească pentru o conexiune de rezervă.

Cumpărăturile săptămânale, făcute la Montepulciano, ajung la aproximativ 150 de euro, potrivit femeii, care consideră că prețurile sunt comparabile cu cele din Irlanda. În schimb, hainele și produsele de bază pentru copii sunt, în opinia sa, mai scumpe și există mai puține variante decât în țara natală.

Singurătatea, una dintre cele mai mari dezamăgiri

Potrivit sursei citate, cele mai dificile probleme au apărut, însă, în viața socială. În lunile de iarnă, între ianuarie și aprilie, localitățile din apropiere par aproape pustii, deoarece multe dintre afacerile sezoniere își închid porțile.

„Cea mai dificilă parte a fost să-mi fac prieteni. Oamenii de aici sunt prietenoși, dar închiși”, a povestit ea. Femeia a adăugat că până și soțul său ajunge uneori să se simtă străin în comunitate.

Diferențele culturale se resimt și în lucrurile obișnuite. Fiind vegetariană, Sullivan spune că bucătăria tradițională toscană, în care carnea de mistreț ocupă un loc important, nu îi oferă întotdeauna suficiente opțiuni. Chiar și găsirea unei pizza pe gustul său poate fi surprinzător de dificilă, afirmă aceasta.

Ce îi lipsește cel mai mult din Irlanda

Dorul de țara natală rămâne puternic, în special când vine vorba despre întâlnirile spontane cu prietenii și conversațiile în limba maternă.

„Îmi lipsesc enorm căldura, râsetele și agitația spontană a irlandezilor. Îmi lipsesc întâlnirile neplanificate la o cafea cu prietenii și să văd fețe cunoscute pe stradă”, a mărturisit Sullivan.

Chiar dacă vorbește fluent italiana, socializarea presupune un efort suplimentar.

Cu toate acestea, femeia nu consideră că mutarea a fost o greșeală. Apusurile spectaculoase și serile petrecute în grădină sunt printre lucrurile pe care le apreciază cel mai mult în noua sa viață.