Prima pagină » Truc italian. Unde țin italienii uleiul de măsline ca să nu-și piardă gustul

Truc italian. Unde țin italienii uleiul de măsline ca să nu-și piardă gustul

Italienii țin în bucătărie doar o sticlă mică de ulei de măsline pentru uzul zilnic, iar rezerva stă închisă în cămară. Gestul simplu îl ferește de lumină, căldură și aer, cei trei dușmani care îi strică gustul.
Truc italian. Unde țin italienii uleiul de măsline ca să nu-și piardă gustul
Andreea Tobias
10 nov. 2026, 17:35,

O sticlă lăsată lângă aragaz sau ținută zile întregi pe masă par obiceiuri nevinovate. În timp însă, uleiul de măsline își pierde aroma, gustul se aplatizează și pot apărea note râncede, asemănătoare nucilor vechi sau cartonului, explică publicația italiană TuttoGreen.

Procesul se numește oxidare și nu se vede întotdeauna: culoarea poate rămâne normală, dar mirosul și gustul spun deja altceva.

Unde îl ții și la ce temperatură

Locul ideal e răcoros, uscat și ferit de lumină, de obicei o cămară sau un dulap închis, departe de cuptor, aragaz și calorifer. Temperatura potrivită este între 12 și 18 °C, fără variații bruște.

Asociația italiană a producătorilor de ulei, Assitol, precizează că sub 10 °C uleiul se poate cristaliza, iar peste 25 °C se degradează mai repede.

Frigiderul nu e cea mai practică soluție. La rece, uleiul se îngroașă și devine tulbure, iar scoaterea repetată din frigider înseamnă tot variații de temperatură. Tulbureala de la frig nu înseamnă că uleiul s-a stricat: adus treptat la o temperatură mai blândă, redevine limpede.

Locuri de evitat:

  • lângă aragaz;
  • deasupra frigiderului sau lângă cuptor;
  • pe rafturi bătute de soare;
  • pe masa din bucătărie, zile la rând.

Recipientul contează

Cele mai potrivite sunt sticla închisă la culoare, oțelul inoxidabil și tabla alimentară. Sticla transparentă protejează mai puțin, așa că trebuie pusă imediat într-un dulap.

Bidoanele mari au o problemă: pe măsură ce nivelul uleiului scade, în interior intră tot mai mult aer. De aceea e bine ca o parte să fie mutată într-o sticlă mică, perfect curată și uscată. Sticla nu trebuie umplută până sus. Se golește complet, se spală, se usucă și abia apoi se umple din nou.

Cât rezistă

Uleiul nu are o dată de expirare propriu-zisă, ci un termen minim de valabilitate, de obicei de 12–18 luni. O sticlă deschisă ar trebui terminată în aproximativ șase luni.

Data de pe etichetă poate însă înșela. Un test realizat de publicația italiană Il Fatto Alimentare a arătat că patru din șase uleiuri extravirgine aveau defecte de oxidare după doar 12 luni, deși eticheta le promitea 18.

Când nu mai e bun

Semnele că uleiul s-a degradat:

  • miros plat, stins sau neplăcut;
  • iz de rânced;
  • gust lipsit de prospețime;
  • un retrogust ciudat.

Un astfel de ulei nu mai e potrivit pentru salate sau alte preparate crude.