Eugen Ionescu, celebrat la Paris, New York şi Teheran

• Cultură-Media

  • Patronatul Presei Române (PPR) s-a afiliat la UGIR 19:40
  • Peste 90% dintre adolescenţii români utilizează internetul pentru socializare 19:30
  • FOCUS: SNA: Audienţa presei scrise, în scădere, în perioada octombrie 2008 - octombrie 2009 17:13
  • Jumătate din tinerii europeni pun pe internet informaţii cu caracter personal 15:11
  • Site-ul cotidianul.ro a fost preluat sub licenţă de Nistorescu, proprietarul domeniului rămânând F5 14:46

Celebrările din seria dedicată lui Ionescu include o expoziţie de amploare dedicată acestuia, la Biblioteca Naţională a Franţei (care se va desfăşura până pe 3 ianuarie), colocvii şi mai multe spectacole la Paris şi New York, potrivit AFP.

Aproximativ 80 de producţii profesioniste ale operelor lui Ionescu au fost autorizate să fie jucate în lume, în 2009 şi în lunile ce urmează, potrivit Societăţii de Autori şi Compozitori Dramatici (SACD), mandatată de fiica dramaturgului, Marie-France Ionesco.

Un record mondial este faptul că echipa Théâtre de la Huchette de la Paris joacă, din 1957, "Cântăreaţa cheală" şi "Lecţia", în fiecare seară.

Acestei "performanţe puţin moarte", cum o descrie Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului preferă montări mai moderne, în Franţa şi în străinătate.

"Este adevărat că, în anii '70, opera sa a fost puţin îndepărtată de scenă, din motive ideologice", a declarat pentru AFP fiica dramaturgului, referindu-se la faptul că Ionescu, foarte ostil teatrului politic, s-a opus brechtienilor, care aveau puterea în acea perioadă.

Potrivit SACD, Ionescu face parte din primii zece cei mai jucaţi autori dramatici din Franţa. Operele sale sunt traduse în zeci de limbi, iar între 20 şi 60 la sută din suma provenită din drepturi de autor este din afara Franţei. Între 2004 şi 2008, 48 de ţări au cumpărat drepturile pentru "Regele e mort".

Marie-France Ionesco a declarat că teatrul scris de tată său este unul "al interogaţiei". "El a vrut să regăsească structurile teatrului clasic, acela al lui Shakespeare şi al tragedienilor greci, unde există interogare metafizică", a adăugat aceasta.

Şi Universitatea din Teheran (Iran) va celebra centenarul de la naşterea lui Ionescu, potrivit ediţiei Teheran Times. Evenimentul va avea loc între 30 noiembrie şi 2 decembrie. Potrivit organizatorilor, evenimentul, care doreşte să elibereze textele lui Ionescu de eticheta de "teatru al absurdului", nu a fost finanţat de Ministerul iranian al Ştiinţelor, Cercetării şi Tehnologiei.

Unul dintre organizatori este Kamyabi Mask. Acesta a făcut interviuri cu Ionescu şi cărţi despre piesele acestuia. Printre piesele care vor fi citite, în cadrul evenimentului, se numără "Rinocerii", "Scaunele" şi "Regele moare".

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze.

Primele apariţii ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară şi o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo".

Volumul de debut este unul de versuri şi se numeşte "Elegii pentru fiinţe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat "Nu!", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitaţi".

Prima lui piesă de teatru, "Cântăreaţa cheală/ La Cantatrice Chauve", a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui N. Bataille, fiind primită cu răceală de public şi de critică.

Piesa relua o alta, scrisă în limba română, şi intitulată "Englezeşte fără profesor", publicată din nou în limba natală abia după 1990. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seamă al Franţei, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea şi Foamea" şi apoi piesa "Regele moare". Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaştere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincţie.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărţi şi sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale, simpozioane şi festivaluri.

Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare şi mecanice, cu limbaj aberant şi caracter comic predominant: "Cântăreaţa cheală", "Lecţia", "Scaunele" şi altele.

A doua încadrează piese ca "Ucigaş fără simbrie", "Rinocerii", "Regele moare" etc., în care apare un personaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visător şi naiv. În aceste piese acţiunea şi decorul capătă importanţă, limbajul este mai puţin derutant şi comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea, izolarea şi falsitatea. Obsesia morţii este marea forţă motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii şi a limbajului la moartea neînţeleasă şi inacceptabilă a individului.

În anul 2009 opera lui Eugen Ionescu este celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României şi a delegatului permanent la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu. Cu această ocazie, fiica sa Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, a protestat împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză.