Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Vreau 50.000 de dolari ca să am o şansă să cuceresc lumea. Cum îşi ”izgoneşte” România cea mai importantă resursă de talent

În sinea lui fiecare programator visează să dea lovitura cu o aplicaţie, cu un serviciu, cu un produs pe care să îl exporte şi pe care să îl cumpere lumea întreagă.

Unii programatori renunţă să mai lucreze pentru companii şi o iau pe cont propriu, alături de fraţii sau prietenii lor, în speranţa că aşa vor ajunge mai repede unde visează.

Foarte puţini pleacă la drum cu ceva bani – câteva salarii economisite –, cei mai mulţi lucrând pe gratis la proiectul lor sau au şansa să găsească câte un investitor care să le dea câteva mii sau zeci de mii de euro, până într-o sută. Dacă nu găsesc bani ca să meargă mai departe, renunţă pe drum şi se întorc în companii închişi în ei, nervoşi pe un sistem care nu a fost alături de ei. 

Alţii, mai hotărâţi, pleacă cu aplicaţia lor din România şi se duc la Londra ca să găsească bani acolo. 

Din păcate România nu are un sistem naţional prin care să ajute, să finanţeze, să susţină aceste startup-uri din IT. Dacă unul reuşeşte din 10.000 sau 100.000, atunci el are şanse să schimbe ceva în lumea asta.

Cât ar costa România să finanţeze aceste startup-uri, aceste idei care mai de care mai exotice, mai utilitare sau mai nebune?

În afacerea Microsoft, derulată pe un deceniu, s-au împărţit peste 60 de milioane de euro între miniştri, oameni de afaceri, politicieni, bancheri, avocaţi etc. Microsoft îşi vindea produsele/licenţele la distribuitor, care la rândul lui le vindea cu un preţ aproape dublu guvernului României, sub ochii americanilor, care acceptau generoşi acest lucru.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro