România ocupă locul al doilea în UE după creşterea costurilor cu forţa de muncă în trimestrul doi

Costurile totale cu forţa de muncă includ cheltuielile legate de salarii şi cele nesalariale, dar nu cuprind stimulentele sau cheltuieli precum cele referitoare la recrutare, pregătire, calificare sau echipament.

În primul trimestru, România se situa pe locul al treilea în UE, cu un avans anual de 4,5%, la o medie UE de 2,7%.

România a înregistrat un avans de 7,2% în industrie în trimestrul al doilea, de 5,4% în sectorul construcţiilor, respectiv de 7,4% pentru servicii.

La nivelul zonei euro, costurile cu forţa de muncă au avansat cu 3,6% în trimestrul al doilea.

Între statele care au raportat date, cea mai mare creştere anuală a costurilor cu forţa de muncă a fost înregistrată în Bulgaria, de 12,4%, urmată de România, respectiv Slovacia, cu 6,5%. Scăderi anuale au avut loc în Grecia, de 3,7%, Irlanda, 3,5%, şi Portugalia, de 0,8%. Din cei 27 de membri UE, Luxemburg şi Malta nu au transmis date către Eurostat.

Eurostat defineşte prin cheltuieli salariale remuneraţiile directe, bonusurile şi alocaţiile plătite în numerar sau în natură de angajator unui angajat în schimbul muncii prestate, plăţi pentru concedii şi către schemele de economii ale angajaţilor şi plăţi în natură precum alimente, combustibil, maşina companiei şi altele.

Costurile nesalariale includ contribuţiile sociale plătite de angajatori, taxe de angajare considerate costuri cu forţa de muncă, excluzând subvenţiile care au ca scop acoperirea integrală sau parţială a costurilor cu remuneraţia directă a angajatului.