Comemorare a manifestaţiilor care au dus la căderea Zidului Berlinului - FOTO

La finalul unei zile emoţionante de comemorări, mulţimea s-a adunat la căderea serii în Piaţa Auguste, care în urmă cu 25 de ani se numea Karl-Marx, în care preşedinţii polonez, ungur, ceh şi slovac au salutat, pe rând, acest episod decisiv al sfârşitului blocului comunist.

Apoi, cei aproximativ 200.000 de manifestanţi - potrivit oraşului - au refăcut drumul de 3,6 kilometri la periferia Leipzigului, aşa cum au procedat pe 9 octombrie 1989 cele aproximativ 70.000 de persoane împotriva cărora, spre surprinderea generală, Stasi (poliţia politică) şi armatele est-germană sau sovietică nu au încercat să lupte.

Aceste manifestări se desfăşoară în contextul în care tensiunile dintre Occident şi Rusia, pe fondul crizei ucrainene, au trezit cele mai rele amintiri din Războiul Rece, aşa cum au spus mai mulţi vorbitori.

Succesul acestei manifestaţii, în urmă cu 25 de ani, i-a însufleţit pe germanii din Est, care au ieşit tot mai numeroşi în stradă, până la anunţarea, în seara lui 9 noiembrie, că sunt autorizaţi să călătorească după cum doreau.

"Fără 9 octombrie nu ar fi existat un 9 noiembrie. Libertatea a precedat unitatea", a declarat preşedintele Republicii germane Joachim Gauck, care era la vremea respectivă un pastor activist pentru drepturile omului la Rostock (nord), în ceremonia oficială din Gewandhaus, sala de concerte din Leipzig.

Gauck a ales să comemoreze această seară "magică", în opinia sa, în contextul în care Germania marchează mai degrabă discret un sfert de secol de la evenimentele de la 9 noiembrie.

Foştii secretari de Stat americani James Baker şi Henry Kissinger au făcut călătoria. Primul se afla în funcţie în momentul căderii Zidului Berlinului, al doilea s-a născut german.

Gauck a lansat un apel vibrant la participare cetăţenească. "Nouă tuturor ne revine (sarcina) de a decide dacă vom apăra democraţia", a spus el. "Iar dacă ne uităm dincolo de frontierele Europei, vedem că tinerii manifestanţi de la Hong Kong au înţeles foarte bine acest lucru", a adăugat el.

Într-o întâlnire cu presa, Baker a catalogat manifestaţia de la Leipzig drept "începutul unui marş către libertate care nu s-a oprit decât atunci când poporul RDG şi altor naţiuni încarcerate din Europa Centrală şi de Est au fost libere".

Însă el a subliniat că fostele ţări sovietice trăiesc în prezent în "frică şi angoasă", din cauza operaţiunilor militare ruse în Ucraina.

"Nu cred că vom reveni complet la o situaţie de Război Rece", a comentat el, opunând tensiunile actuale unei bune cooperări care a existat, în opinia sa, între Rusia şi Occident timp de 15 ani, după 1991.

- "Fără violenţă"

O slujbă a fost organizată joi după-amiaza la Biserica Sf. Nicolae, un templu protestant în care pastorul Christian Führer, decedat în iunie, a organizat încă din 1992 rugăciuni pentru pace.

Iniţial, doar o mână de credincioşi participa, dar în toamna lui 1989, la fel ca joi, mulţimea se revărsa până pe străzile din vecinătate.

Hotărârea manifestanţilor, care strigau "Keine Gewalt" şi "Wir sind das Volk" ("fără violenţă" şi "noi suntem poporul") a paralizat redutabilul Stasi.

"Erau pregătiţi pentru orice. Mai puţin pentru lumânări şi rugăciuni", povestea Christian Führer. În ceea ce-i priveşte pe manifestanţi, "în pofida fricii, aveau speranţa în suflet, mulţumită rugăciunii".

"Văzând imaginile din acea zi, m-am gândit imediat că este ireversibil", a declarat pentru AFP Matthias Büchner, în vârstă de 61 de ani, un pictor care a fost unul dintre animatorii mişcării cetăţeneşti Neues Forum la Erfurt (est).

"Pentru mine era clar că, dacă reuşisem să mobilizăm atât de mulţi oameni, forţa liniştită a străzii lua locul puterii de stat", a adăugat el, recunoscând totuşi că pe 9 noiembrie 1989 a îndemnat să nu se manifesteze... O întâlnire în aceeaşi zi cu autorităţile l-a convins că baia de sânge era inevitabilă.