COMENTARIU EUObserver: Fostele state sovietice au nevoie de mai multă claritate de la UE cu privire la aderare

Reuniunea a arătat cât de mult se bazează relaţia dintre Uniunea Europeană (UE) şi cele şase foste state sovietice din flancul său estic pe o "ambiguitate folositoare, dar potenţial dăunătoare", potrivit site-ului.

"Este maximumul la care putem ajunge astăzi", recunoştea preşedintele Consiliului European Donald Tusk, care a condus reuniunea.

Ucraina, Georgia şi Republica Moldova nu au obţinut promisiunea unor viitoare negocieri de aderare cu UE, Ucraina şi Georgia nu au primit liberalizarea vizelor de călătorie începând de anul viitor, criticii Rusiei nu au obţinut o condamnare a implicării Moscovei în estul Ucrainei, iar UE nu a smuls niciun angajament cu privire la drepturile omului de la Armenia, Azerbaidjan şi Belarus.

Însă, cel puţin, lideri UE şi ai statelor membre ale Parteneriatului au stat în aceeaşi sală, după 18 luni de la summitul controversat de la Vilnius, urmat de agresiunea Rusiei în Ucraina şi amplificarea tensiunilor în regiune.

"Riga nu a fost locul pentru gândirea (unor noi paşi)", declară pentru EUObserver Pierre Vimont, fostul secretar general al serviciului diplomatic european în perioada 2010-2015. "Summitul a avut scopul să facă bilanţul progreselor înregistrate (de la summitul de la Vilnius), nu să lanseze iniţiative sau inovaţii", subliniază el.

Declaraţia finală a reiterat, până la urmă, "aspiraţiile europene" ale celor mai avansate trei ţări în privinţa apropierii de UE şi a deschis uşa către liberalizarea vizelor de călătorie în cazul în care sunt întrunite condiţiile.

"Cel puţin nu facem paşi înapoi. Este suficient să salvăm lucruri şi să ţinem Parteneriatul pe drumul cel bun", declară pentru site Richard Youngs de la think tank-ul Carnegie Europe. "Este vorba despre prudenţă faţă de Rusia şi constrângeri interne", explică el de ce summitul nu a oferit o perspectivă clară de aderare.

Citeşte şi: Summitul de la Riga a ratat şansa de a acoperi lacuna tot mai mare de pe continent, afirmă Rusia

Citeşte şi: "Salut, dictatorule! ", i-a spus Jean-Claude Juncker lui Viktor Orban, la Riga

Citeşte şi: Liderii UE avertizează Rusia, la Riga, să nu se amestece în treburile interne ale vecinilor săi

Lipsă de claritate

Această situaţie se datorează în parte lipsei de claritate cu privire la direcţia generală a UE, comentează site-ul.

Ucraina, Georgia şi Republica Moldova afirmă că se încadrează în prevederile articolului 49 al Tratatului UE, potrivit căruia "orice stat european care respectă valorile (UE) poate cere să devină membru al Uniunii".

Însă UE nu a definit niciodată ce este un stat european şi nici nu a spus dacă-i consideră de pe cei şase parteneri astfel.

Parteneriatul a fost lansat în 2009, la iniţiativa Poloniei, Suediei şi Cehiei, care au dorit să ajute foştii sateliţi sovietici să iasă de pe orbita Rusiei.

Programul a fost aprobat şi de către alte state membre UE, mai reticente în a lua în considerare perspectiva aderării, dar interesate în stabilizarea vecinătăţii estice prin încurajarea relaţiilor politice şi economice.

Această abordare şi-a demonstrat atât validitatea, cât şi limitele, la Vilnius, în 2013.

La summitul din vara lui 2013, Georgia şi Republica Moldova au anunţat că urmau să semneze un Acord de Asociere şi acorduri aprofundate şi globale de liber-schimb (DCFTA) cu UE. Însă Ucraina a refuzat, în ultimul moment, ceea ce a condus la mişcarea din Piaţa Independenţei (Maidan), la Kiev.

Noile autorităţi ucrainene au semnat tratatele, până la urmă, în 2014.

Însă Rusia şi-a luat tributul anexând Crimeea şi prin războiul din estul Ucrainei, reacţionând, în plus, printr-o asprire a politicilor atât intern, cât şi extern, de către preşedintele rus Vladimir Putin.

UE nu a anticipat că o ţară va refuza să semneze un acord sau că Rusia va vedea o apropiere cu ochi răi.

Gândire în perspectivă

"Ar fi folositor ca liderii celor mai influente state din UE să înceapă să se gândească la o viziune strategică" pentru regiune, declară Vimont, care lucrează, de asemenea, la Carnegie Europe.

Alături de migrare şi cooperarea în domeniul Apărării, Rusia se va afla pe agenda următorului summit european, în iunie.

State cu poziţii belicoase ca Polonia şi Marea Britanie, dar şi state mai dispuse să se angajeze cu Rusia - ca Germania, Franţa şi Italia - este necesar să "corecteze priorităţile", subliniază Vimont.

Provocarea este ajutoarearea "ţărilor membre ale parteneriatului să găsească o cale de ieşire din dificultăţile economice cu care se confruntă", în parael cu "găsirea unei căi de a purta un dialog cu Rusia".

Pe termen scurt, aşa cum s-a discutat la Riga, accentul urmează să fie pus atât asupra implementării unor relaţii politice şi comerciale mai strânse, cât şi asupra regimului vizelor celor mai proeuropene trei ţări. În ceea ce priveşte Armenia, Azerbaidjanul şi Belarusul, UE dezvoltă un concept de "diferenţiere" - de facto un Parteneriat cu două viteze.

Acest lucru presupune că blocul acordă mai puţină atenţie drepturilor omului, favorizând stabilirea unor relaţii economice de bază.

La summit s-au menţionat programe de schimb de studenţi şi o cooperare ştiinţiică şi academică, însă este necesar ca UE să facă mai mult în privinţa activităţii societăţii civile, subliniază Youngs. "Societatea civilă îminge mai mult decât guvernele către Europa şi standardele ei", notează el. "Ceea ce poate UE să facă este să accelereze această evoluţie", consideră acesta.

Vimont adaugă că fruntaşii Parteneriatului - Ucraina, Georgia şi Republica Moldova - şi-au ridicat standardele democratice şi economice ca răspuns la exigenţele UE, aceleaşi probleme vor fi ridicate din nou, iar UE este necesar să fie pregătită să dea răspunsuri clare. "Noi le cerem să implementeze aquis-ul comunitar şi, în acelaşi timp, nu le dăm garanţii (privind aderarea). Nu vom putea continua la nesfârşit aşa", subliniază el.