Criza politică din Italia, o mare problemă pentru toată zona euro. BCE speră să nu se repete situaţia de acum 10 ani

Este o bătaie de cap pentru BCE, care încearcă să readucă ratele dobânzilor de la niveluri sub zero la niveluri mai normale începând de joi - fără a declanşa haosul de pe piaţa obligaţiunilor într-o ţară cu o datorie de 150% din producţia economică. BCE a declarat că va majora ratele cu un sfert de punct procentual, deşi unii analişti nu exclud o creştere de jumătate de punct, notează AP.

BCE, cu sediul la Frankfurt, se va alătura Rezervei Federale americane, Băncii Angliei şi altor bănci centrale din întreaga lume care au majorat deja ratele de mai multe ori pentru a controla inflaţia galopantă. Sarcina băncii este deja destul de dificilă, în condiţiile în care cresc previziunile privind o recesiune anul viitor din cauza preţurilor exorbitante la petrol şi gaze naturale, alimentate de războiul din Ucraina.

Aşadar, odată cu majorarea ratei, se aşteaptă ca preşedintele BCE, Christine Lagarde, să anunţe o măsură de sprijin financiar menită să limiteze costurile de împrumut pentru guvernele şi companiile din ţările din zona euro care sunt mai puţin solide din punct de vedere financiar decât celelalte.

Este o problemă unică pentru BCE, deoarece aceasta supraveghează 19 ţări care au o situaţie financiară diferită, dar folosesc o singură monedă, care a scăzut la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din ultimii 20 de ani.

"Fed şi Banca Angliei nu au această problemă", a declarat Maria Demertzis, director interimar al think tank-ului Bruegel din Bruxelles. "Costurile de împrumut pentru fiecare ţară atunci când emit datorii sunt diferite, deoarece perspectivele de bază sunt diferite."

Obiectivul BCE este de a evita o repetare a situaţiei din 2011-2012, când costurile de împrumut ale Italiei au ajuns la aproximativ 7%, determinată de aşa-numita spirală a morţii de pe piaţa obligaţiunilor, în care creşterea costurilor de împrumut generează temeri că un guvern nu-şi va mai rambursa datoria, ceea ce duce la creşterea şi mai mare a costurilor de împrumut.

Cercul vicios a fost întrerupt de Draghi, care, în calitate de şef al BCE, s-a angajat să "facă tot ce este necesar" pentru a păstra moneda euro şi a promis că, la nevoie, banca va cumpăra obligaţiuni ale ţărilor care se confruntă cu costuri de împrumut excesive. Această măsură de siguranţă a liniştit piaţa atât de bine încât nu a fost nevoie să fie folosită niciodată. Dar a fost însoţit de condiţii dure care ar putea să îl facă neatractiv pentru guverne.

În ultimele zile, costurile de împrumut pentru Italia şi alte ţări din zona euro mai puţin solide din punct de vedere financiar, precum Spania şi Portugalia, au crescut în comparaţie cu Germania, ţara de referinţă, care este solidă din punct de vedere financiar.

Obligaţiunile italiene pe 10 ani au acum un randament de 3,4%, cu aproximativ 2,2% mai mare decât echivalentul german. Costurile de împrumut ale Italiei nu sunt excesive la acest nivel, dar ideea este de a le menţine la acest nivel, deoarece sentimentul pieţei se poate schimba brusc.