CRONOLOGIE: Cele mai importante etape ale prăbuşirii URSS

1985-1989 : Mihail Gorbaciov şi Perestroika

Mihail Gorbaciov devine lider sovietic în martie 1985. Acest cadru de partid tânăr (56 de ani) în raport cu media de vârstă a conducătorilor URSS din perioada respectivă, demarează un plan de reformă, Perestroika, pentru a salva o economie afectată de prăbuşirea preţului petrolului, penuria cronică de bunuri de consum şi o datorie statală în creştere.

Blocată în Afganistan de zece ani, Armata Roşie se retrage în 1989.

1989: Prăbuşirea blocului comunist

În mai, Ungaria îşi deschide frontierele cu Austria, prima breşă în Cortina de Fier. În iunie, în Polonia, în urma unor alegeri semilibere, sindicatul anticomunist Solidarnosc pune capăt hegemoniei Partidului Comunist. Gorbaciov nu intervine.

În toamnă, regimurile comuniste din Europa de Est cad unul câte unul, iar Moscova, în continuare, nu intervine. La 9 noiembrie, cade Zidul Berlinului, apoi are loc "revoluţia de catifea" în Cehoslovacia, iar România îşi execută liderul, pe Nicolae Ceauşescu. Blocul socialist nu mai există.

1990-1991: Implozia URSS

În 1990, republicile URSS îşi manifestă pretenţiile de autonomie. În iunie, Rusia, cea mai mare dintre ele, îşi proclamă suveranitatea sub impulsul lui Boris Elţîn, marele adversar politic al lui Gorbaciov.

În martie 1990, Lituania îşi proclamă independenţa. În ianuarie 1991, trupele sovietice intervin (13 morţi) dar sfârşesc prin a se retrage. Moscova pierde.

Gorbaciov negociază un nou tratat pentru a salva URSS, dar la 19 august, consevatorii comunişti organizează un puci. Lovitura de stat eşuează. Nouă republici sovietice îşi declară independenţa în august şi septembrie.

La 8 decembrie, liderii rus, ucrainean şi belarus semnează un tratat punând capăt URSS. La 25 decembrie, preşedintele Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, demisionează.