Negocierile pe tema programului nuclear iranian se intensifică odată cu apropierea termenului limită

Iranul şi Grupul 5+1 (Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania) urmează să intensifice în următoarele săptămâni negocierile de la Viena, în speranţa încheierii, până la 24 noiembrie, a unui acord istoric care să garanteze natura exclusiv paşnică a programului nuclear al Teheranului.

În schimb, Iranul ar urma să obţină anularea sancţiunilor internaţionale care îi sufocă economia, însă într-un mod gradual, iniţial cu o suspendare, apoi cu o ridicare a acestora, potrivit unor surse diplomatice.

Potrivit unor surse diplomatice citate de agenţia austriacă de presă APA, cele două părţi vor încerca să-şi "apropie poziţiile".

Cei trei principali actori ai negocierilor, secretarul de Stat american John Kerry, omologul său iranian Mohammad Javad Zarif şi Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe Catherine Ashton, vor avea întrevederi în mai multe locuri de pe glob.

Iniţial, Ashton se va întâlni pe 7 noiembrie, la Viena, cu directorii politici ai ţărilor din cadrul Grupului 5+1, a anunţat vineri purtătorul său de cuvânt Michael Mann.

Ulterior, ea se va deplasa în Oman, unde va participa la o discuţie "trilaterală" cu uşile închise cu Kerry şi Zarif.

După această discuţie, Ashton se va întoarce la Viena pentru discuţii cu Grupul "5+1", care vor începe la 18 noiembrie. Încă nu se ştie dacă John Kerry şi Mohammad Javad Zarif se vor alătura acestor discuţii.

Unii speculează asupra unei eventuale amânări a termenului limită. În acest sens, un diplomat occidental apropiat dosarului a apreciat luni că şansele de a ajunge la un acord înainte de termenul limită 24 noiembrie sunt "destul de mici". Însă Statele Unite insistă în continuare asupra datei de 24 noiembrie şi afirmă că negociatorii încă nu au discutat cu privire la o eventuală amânare.

John Kerry a afirmat joi că Iranul va trebui să demonstreze, în săptămânile care urmează, dacă este capabil să ia "decizii dificile" în favoarea unui acord cu marile puteri în domeniul nuclear.

Cele două părţi par să îşi fi apropiat poziţiile în anumite puncte, în special asupra reactorului cu apă grea de la Arak, dar şi asupra creşterii numărului inspecţiilor la instalaţiile nucleare iraniene.

Totuşi, poziţiile celor două părţi rămân opuse în problema crucială privind capacităţile iraniene de îmbogăţire a uraniului, care serveşte la alimentarea centralelor nucleare.