Oamenii de ştiinţă au rezolvat misterul calendarului maiaş

Calendarul maiaş de 819 zile este un sistem complex de măsurare a timpului care se bazează pe mişcarea planetelor pe cer.

Maiaşii cunoşteau cinci planete din Sistemul Solar: Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Ei le considerau zei care influenţau destinul oamenilor şi al lumii.  

Acest calendar nu este independent, ci se sincronizează cu alte cicluri calendaristice mayaşe, cum ar fi Tzolk’in şi Haab’.

Fiecare dată din calendarul de 819 zile este asociată cu un punct cardinal şi are o semnificaţie sacră pentru mayaşi.

Pentru a înţelege cum funcţionează acest calendar, trebuie să fie observate perioadele sinodice ale planetelor, adică la timpul necesar pentru ca o planetă să revină în aceeaşi poziţie pe cer, văzută de pe Pământ. De exemplu, Mercur are o perioadă sinodică de 117 zile, care se potriveşte perfect în 819 zile dacă este înmulţit cu 7. Dar celelalte planete nu au perioade sinodice care să se împartă exact la 819 zile.

Aici intervine geniul mayaş: ei au observat că dacă luăm 20 de cicluri cu câte 819 zile fiecare, adică 16.380 de zile (aproximativ 45 de ani), atunci putem găsi un număr întreg de perioade sinodice pentru fiecare planetă. De exemplu, Saturn are o perioadă sinodică de 378 de zile. Dacă înmulţim această perioadă cu 13, obţinem 4.914 zile, care sunt exact 6 cicluri de 819 zile. Astfel, mayaşii au creat un sistem care le permitea să urmărească alinierea planetară pe o perioadă lungă de timp.

Acest sistem nu era doar o curiozitate matematică, ci avea şi o importanţă religioasă pentru mayaşi. Ei credeau că planetele erau zei care influenţau destinul oamenilor şi al lumii. Prin urmare, ei foloseau calendarul de 819 zile pentru a face ritualuri şi sacrificii în momentele potrivite, pentru a-şi asigura favorul divin12. Acesta este un rezumat al modului în care funcţiona calendarul maiaş de 819 zile.

Sursa - Popular Mechanics