Principalele forţe care luptă împotriva Statului Islamic în Irak şi Siria

- ARMATELE SIRIANĂ, IRAKIANĂ ŞI MILIŢIILE CARE LE SUSŢIN:

SIRIA: Armata numără 178.000 de oameni, potrivit International Institute for Strategic Studies (IISS), aproape cu jumătate mai puţini decât în 2011, din cauza pierderilor în lupte şi dezertărilor. Armata siriană se sprijină pe miliţii (150.000-200.000 de membri), dintre care cea mai importantă este Forţele pentru Apărare Naţională (90.000 de oameni).

IRAK: Armata numără 177.600 de oameni, potrivit IISS. După invazia din 2003, americanii au dizolvat armata (450.000 de oameni la acea vreme) şi au reconstituit o nouă forţă, care s-a prăbuşit însă în iunie 2014, în faţa ofensivei SI. Washingtonul şi aliaţii săi au format-o, iar Guvernul a restructurat-o. Începând din septembrie, armata irakiană dispune de avioane de vânătoare de fabricaţie americană de tip F-16 (36 de aeronave comandate). Armata irakiană se sprijină pe miliţii şiite sau majoritar şiite precum "Hachd al-Chaabi" (Unităţile pentru Mobilizare Populară) şi triburi sunnite.

- FORŢE KURDE ŞI MILIŢII REBELE:

Kurzii îşi apără regiunile - susţinuţi de raiduri ale coaliţiei internaţionale conduse de Washington - şi anume cu Unităţile de Protecţie ale Poporului Kurd (YPG) în nordul şi nord-estul Siriei, şi cu peshmerga în nordul Irakului.

În SIRIA, Forţele Democratice Siriene (FDS), patronate de Washington, sunt alcătuite din kurzi din cadrul YPG, miliţii arabe, triburi şi creştini sirieci. În paralel, Frontul al-Nusra - filiala Al-Qaida în această ţară - este o grupare jihadistă rivală a SI care s-a aliat uneori cu grupări rebele precum islamiştii din cadrul "Ahrar al-Cham".

- FORŢE STRĂINE:

O COALIŢIE INTERNAŢIONALĂ condusă de către Statele Unite efectuează începând din septembrie 2014 atacuri aeriene în Irak, la solicitarea Bagdadului, dar şi în Siria, unde a refuzat până în prezent orice colaborare cu regimul lui Bashar al-Assad.

Alcătuită din aproximativ 60 de ţări - între care Marea Britanie, Franţa, vecinii arabi ai Siriei şi Turcia -, această coaliţie a exclus orice intervenţie terestră, dar a trimis atât militari care să formeze trupele irakiene şi kurde, cât şi forţe speciale.

Aproximativ 12 din ţările care fac parte din coaliţie efectuează raiduri aeriene - aproximativ 8.300 în ultimul an, asigurate în proporţie de peste 80% de către Statele Unite.

Şase ţări - şi anume Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Canada, Australia şi Iordania - intervin atât în Siria, cât şi în Irak. Danemarca şi Olanda operează exclusiv în Irak. Alte ţări - şi anume Turcia, Arabia Saudită, Bahrain şi Emiratele Arabe Unite (EAU) - din contră, efectuează atacuri aeriene numai în Siria. Cele trei monarhii de la Golf sunt mai puţin active după ce s-au angajat în Yemen, în martie, împotriva rebeliunii şiite susţinute de către Iran.

Franţa şi-a intensificat atacurile aeriene, în urma atacurilor comise la Paris pe 13 noiembrie, revendicate de către SI. Ea mobilizează 3.500 de militari şi şi-a trimis în estul Mediteranei portavionul Charles-de-Gaulle, care i-a triplat, începând de la 23 noiembrie, capacităţile de acţiune.

Turcia şi-a lansat primele raiduri împreună cu coaliţia pe 28 august, autorizând Statele Unite să folosească baza de la Incirlik.

Canada a anunţat, fără să precizeze un calendar, că vrea să-şi înceteze atacurile aeriene, dar că-şi consolidează prezenţa forţelor speciale în Kurdistanul irakian, unde are în prezent 69 de oameni.

Germania, în afară de cei aproximativ 100 de militari care formează forţe peshmerga, urmează să mobilizeze atât până la 1.200 de militari, într-o intervenţie vizând Siria, la bordul unei fregate care urmează să se alăture portavionului francez, cât şi avioane de recunoaştere şi aprovizionare cu carburant.

RUSIA: O aliată a Damascului, Moscova efectuează raiduri în Siria începând de la 30 septembrie, după ce şi-a consolidat prezenţa militară în această ţară pe timpul verii. Potrivit presei ruse, Moscova ar fi trimis până la 2.000 de militari.

Acuzată iniţial de către americani şi aliaţii lor că vizează mai degrabă celelalte grupări armate ostile regimului sirian, ci nu SI, Moscova i-a vizat în mod ostentativ pe jihadişti după atacurile de la Paris, dar continuă să atace grupări rebele.

O coordonare a informaţiilor secrete are loc, începând din septembrie, între Rusia, Iran, Siria şi Irak.

IRAN: Această putere şiită susţine regimurile de la Damasc şi Bagadad şi şi-a angajat corpul de elită - Gardienii Revoluţiei - atât în Siria (aproximativ 7.000 de oameni), cât şi în Irak.