Şefi de stat care şi-au părăsit ţara pe fondul revoltelor populare

- ianuarie 1979, IRAN: La 16 ianuarie 1979, Şahul Iranului, determinat să îşi părăsească ţara de manifestaţiile populare, se exilează în Egipt, semnând încheierea regimului imperial. Fuga lui Mohammad Reza Pahlavi deschide calea revenirii triumfale din Franţa, la 1 februarie 1979, a ayatollahului Rouhollah Khomeiny. Revoluţia islamică obţine victoria la 10 februarie, prin reorientarea armatei.

- august 2003, LIBERIA: Preşedintele liberian Charles Taylor, fost şef de război acuzat că a implicat o parte a Africii de Vest în conflicte atroce, este constrâns să renunţe la putere şi să se exileze în Nigeria. Plecarea sa, sub presiunea unei revolte, a Cedeao (Comunitatea economică a statelor din Aftica de Vest), a Statelor Unite şi a ONU, pune capăt celor 14 ani de război civil, soldat cu 270.000 de morţi. În 2006, el este arestat în Nigeria, expulzat în Liberia, apoi dus în Freetown. Taylor este transferat la Haga, unde procesul său s-a deschis în 2007.

- octombrie 2003, BOLIVIA: Şeful statului bolivian Gonzalo Sanchez de Lozada demisionează şi părăseşte preşedinţia cu un elicopter, în plină noapte, cu destinaţia Statele Unite, din cauza unei revolte populare împotriva proiectului său gazier şi a politicii ultraliberale. El este încă cercetat în Bolivia pentru reprimarea manifestaţiilor, soldată cu moartea a 65 de persoane şi rănirea altor 500. Succesorul său, Carlos Mesa va demisiona doi ani mai târziu, pe fondul unor manifestaţii în favoarea naţionalizării sectorului hidrocarburilor.

- februarie 2004, HAITI: Preşedintele Jean-Bertrand Aristide, reales în noiembrie 2000 pentru un al doilea mandat de cinci ani (februarie 2001-februarie 2006), este nevoit să demisioneze şi să părăsească ţara la 29 februarie 2004, sub presiunea revoltelor şi a comunităţii internaţionale. El se va exila în Africa de Sud. Timp de o lună, ţara a fost devastată de o insurecţie armată, care a provocat moartea a cel puţin 100 de persoane şi rănirea altor 100.

- martie 2005, KÎRGÎZSTAN: La 24 martie, regimul preşedintelui Askar Akaiev, aflat la putere de 15 ani, se prăbuşeşte în câteva ore sub presiunea câtorva mii de protestatari care contestă rezultatele alegerilor legislative şi denunţă corupţia guvernamentală. Askar Akaiev fuge din ţară şi primeşte azil în Rusia. Kurmanbek Bakiev, unul dintre liderii acestei revoluţii, este desemnat să asigure interimatul.

- aprilie 2010, KÎRGÎZSTAN: Preşedintele Kurmanbek Bakiev, acuzat de corupţie şi derivă autoritară, este înlăturat de la putere în urma unei revolte soldate cu 87 de morţi. Opoziţia formează un Guvern condus de Rosa Otunbaieva, care exercită, începând din iunie, funcţia de preşedinte. Bakiev s-a exilat în Belarus.

De altfel, în decembrie 1989, în ROMÂNIA, dictatorul Nicolae Ceauşescu şi soţia sa au fost prinşi în timp ce încercau să fugă din ţară, pe fondul revoltelor izbucnite la Timişoara, care au declanşat o mişcare revoluţionară al cărei scop era înlăturarea regimului. La 17 decembrie, forţele de ordine au deschis focul împotriva manifestanţilor (peste 1.000 de morţi). Ceauşescu şi soţia sa Elena au fugit cu elicopterul, după care au fost arestaţi în apropiere de Târgovişte. Ei au fost executaţi la 25 decembrie.

În ceea ce îl priveşte pe preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici, înlăturat de la putere în octombrie 2000 după o revoltă populară la Belgrad, acesta a fost arestat şi consemnat la domiciliu înainte de a fi predat Tribunalului Penal Internaţional (TPI) pentru fosta Iugoslavie, de la Haga, unde a murit în 2006, în propria celulă.