Ajunul Crăciunului: Obicei vechi de pe vremea dacilor, păstrat cu sfinţenie într-o comună din Alba

Piţărăul este un colăcuţ, sub formă de alfa, făcut de gospodine din aluatul rămas de la pâine, dar denumeşte şi copilul care, în ajunul Crăciunului, se trezeşte înainte de şase dimineaţa pentru a fi primul colindător.

“Bună dimineaţa la Moş Ajun! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lăsaţi! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ! Hăăăăăăăăi, hăi!”, strigă copiii în curţile oamenilor. Şi nu termină bine că şi ridică mâinile pentru a prinde dulciurile aruncate de vecini, iar apoi le iau de pe jos.

În acest an, la obicei au participat în jur de 100 de persoane, între care circa 40 de copii, dar şi părinţi şi bunici. Unul dintre localnici, Dorin Bucur, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că în acest an mulţi săteni plecaţi la muncă în străinătate au venit de Crăciun acasă şi au participat la acest obicei, atmosfera fiind astfel specială.

”Acest obicei pe noi ne uneşte, iar tradiţia merge mai departe de la sine, fără să fie forţată. Este prima urare făcută cu ocazia Naşterii Mântuitorului, la toţi locuitorii din sat”, a spus Dorin Bucur.

Dacă îi întrebi pe localnici despre originea acestui obicei spun că, din câte ştiu, e de pe vremea dacilor şi încep să-ţi povestească cum erau şi ei duşi de părinţi şi bunici cu piţăratul.

În ajunul Crăciunului toate familiile din satul Limba se trezesc devreme, îşi curăţă curţile, îşi deschid larg porţile şi îşi umplu vasele cu piţărăi, dulciuri, bomboane, fructe dar şi alte bunătăţi. Apoi îi aşteaptă pe micii colindări.

Primele urări au fost făcute când încă nu se înseninase, acesta fiind un moment atât de mult aşteptat de cei mici încât o parte din ei nu reuşesc să doarmă bine noaptea de dinainte.

De asemenea, colindatul continuă în satul Limba. La prânz, copiii merg din nou din casă în casă, să vestească Naşterea Domnului, şi primesc bani, iar câteva ore mai târziu se colindă la biserică.

Ion Breaz, localnic, a povestit despre acest obicei în volumul Monografia satului Limba.

“În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor. La ultima casă sătenii cântă “O, ce veste minunată”, prima colindă din an. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlalţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!”, potrivit lui Ion Breaz.

Satul Limba este apreciat de comunităţile învecinate pentru că are oameni harnici şi gospodari, păstrători de tradiţii, altruişti şi veseli.

În zona acestei localităţi au fost descoperite importante situri arheologice care atestă prezenţa dacilor aici.

Satul este modern, cu drumuri asfaltate şi trotuare pavate, şi nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Aici trăiesc circa 150 de familii, iar majoritatea oamenilor muncesc în Alba Iulia, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu.

Comuna Ciugud, de care aparţine acest sat, este singura din Alba unde populaţia între cele două recensăminte – din 2002 şi 2011 – a crescut.