Complexul din Constanţa, lăsat în paragină de statul român. 3.000 de copii fac aici primii paşi în sport, arte sau ştiinţe

Terenurile de fotbal sunt invadate de buruieni şi pare că mingea nu a mai fost bătută pe aici de o vreme bună, din fosta pistă de karting au rămas doar câteva cauciucuri aruncate alandala, iar mesele din piatră, vopsite atent în pătrate albe şi negre, pe care micii şcolari învăţau odată cum să mute regina, au fost sfărâmate de timp şi nepăsare. Totul pare abandonat, iar soluţiile nu vin de nicăieri.

Un complex construit în comunism, din banii părinţilor

Palatul Copiilor din Constanţa a fost înfiinţat în urmă cu 67 de ani, dintr-un ordin al Guvernului Petru Groza, în timpul primarului Gheorghe Radnev, unul din duzina de comunişti pe care i-a avut Constanţa în fruntea sa.

Instituţia Palatului a fost înfiinţată în 1952, însă construcţia actualului sediu a fost inaugurată abia în 1968, în timpul primarului Petre Nicolae. La acea vreme, însă, administraţia locală şi Ministerul Educaţiei nu reuşiseră să facă nici măcar un sfert din frumuseţea de complex ce avea să fie amenajată de-a lungul anilor următori exclusiv prin contribuţiile părinţilor.

Familiile copiilor care frecventau cursurile de cultură generală şi artistice au transformat terenul viran şi mâlos de la marginea lacului Tăbăcărie într-un mic colţ de paradis, cu alei pietruite, tufe de trandafiri, şi mini-păduri de foioase şi conifere care ascundeau în răcoarea lor terenurile de tenis, fotbal şi atletism din aer liber, pline de puşti din primăvară până în toamnă.

Înapoi în prezent

Micul colţ de rai se întinde pe 12 hectare, într-o zonă zgomotoasă şi intens circulată de maşini, la jumătatea distanţei dintre Delfinariu şi City Mall. Cu toate acestea, după ce faci primii paşi pe aleea lungă care despică păturile de copaci bătrâni cât zece vieţi de copii, o linişte plăcută se lasă de jur împrejur şi se mai aud doar câteva vrăbii şi coţofene. Mirosul de verdeaţă proaspătă care persistă chiar şi în luna decembrie îţi lasă impresia că nu te mai afli în oraşul prizonier cimentului deprimant şi contrucţiilor haotice din betoane.

Din păcate, complexul Palatului Copiilor din Constanţa a fost lăsat în paragină, terenurile de sport au fost abandonate şi înghiţite de bălării, iar întreaga infrastructură exterioară este depăşită şi nefuncţională.

Autorităţile judeţene au încercat, în urmă cu câţiva ani, să preia Palatul Copiilor şi complexul aferent de la Ministerul Educaţiei şi să îl plaseze în patrimoniul judeţului Constanţa. În urma demersului, care s-a soldat cu un eşec, au circulat zvonuri conform cărora cele 12 hectare ar fi fost vizate de un mega proiect imobiliar.

Altădată, în complexul sportiv exterior funcţionau un stadion de fotbal cu gazon şi pistă de atletism, cu tribunele aferente, mai multe terenuri descoperite de baschet şi handbal bituminate, un teren secundar de fotbal pentru antrenamente şi o pistă asfaltată special pentru karting.

Copiii viitorului

Astăzi, Palatul Copiilor este frecventat de peste 3000 de copii din Constanţa, care participă la cursurile gratuite din secţiile sportive, artistice, tehnice sau de ştiinţă din cadrul complexului.

Andrei are 8 ani şi merge la cercul de matematică, apoi se relaxează la înot. Cel mai des este adus de tatăl lui care nu este încântat de faptul că nu s-au făcut investiţii în ultimii doi ani, de când îşi aduce copilul la cursuri. În schimb este mulţumit că orele sunt gratuite şi că băiatul e bucuros de activităţile pe care le urmează aici.

„Nu văd nicio schimbare. Nu s-a făcut în exterior nimic. Eu vin de doi ani de zile şi tot aşa arată. Băiatul e la un cerc de matematică şi am mai fost la teatru, dar sălile nu ştiu când au fost renovate ultima dată. Noi de doi ani tot aşa le vedem. Nu arată neapărat rău în interior, aş spune că decent, dar acum nu ştiu cum arată cercurile unde trebuie ceva aparatură de specialitate. Din ce am văzut în exterior doar terenul de fotbal ce mai e folosit, în rest nimic. Interesul imobiliar este ca peste tot în Constanţa. Părerea mea e că arată cel mult decent. Noi mergem acum la bazinul de înot. Vestiarele arată ok, dar se poate şi mai bine. Dar asta fiind o instituţie de stat, aşteptările nu pot fi foarte mari”, ne-a declarat tatăl lui Andrei.

Puştiul de 8 ani, puţin căzut pe gânduri, dar atent la discuţie în acelaşi timp, a ţinut să adauge şi el: „Pare abandonat. Aşa mi se pare mie. Şi la bazin se mai ia uneori vopseaua”, ne-a spus scurt Andrei, care şi-a luat tatăl de mână şi a plecat către bazinul de înot.

Însă mulţi copii şi părinţi sunt foarte mulţumiţi de activitatea de la Palatul Copiilor. Îi interesează mai puţin cum arată complexul şi cred că importante sunt activităţile pe care le fac.

Maria are 9 ani şi urmează orele de baschet de aproape un an. Îi place, este entuziasmată şi spune că „interiorul arată super”: „Îmi place foarte mult, mă aduce bunicul, vin de câteva luni, fac baschet şi condiţiile sunt foarte bune”, spune Maria dintr-o suflare, apoi îşi grăbeşte bunicul spre vestiar, semn că a ajuns cu întârziere. Bunicul mai apucă să ne spună rapid concluzia pe care aproape toţi cei de vârsta lui o repetă ca un laitmotiv al generaţiei lor: „Tot ce au construit comuniştii au dărâmat ăştia care au venit după”.

La capitolul activităţilor culturale şi artistice, la Palatul Copiilor se regăsesc orele de pictură, dans modern, dans popular, artă teatrală, teatru, muzică uşoară, fanfară, taraf, ceramică, modelaj ceramică, cultură şi civilizaţie engleză.

Natalia are 10 ani şi face teatru de câteva luni. Mama ei este încântată de grupa în care se află fiica ei şi de îndrumătoarele cursurilor. Nu e foarte deranjată de exteriorul palatului şi de paragina complexului de altădată, o interesează doar condiţiile interioare pe care le apreciază doar la superlativ: „Totul e foarte, foarte frumos cel puţin la cursurile de teatru. Nimic de reproşat”.