De ce i se spune lui Roman Abramovici „vrăjitorul negocierilor”. Tacticile folosite de miliardarul rus şi cum a dezamorsat alte conflicte

Sancţionat de Marea Britanie, aflat pe lista „ticăloşilor” din Uniunea Europeană, Roman este, deocamdată, în afara listei cu personajele ruseşti aflate în vizorul Statelor Unite. A pierdut 3 miliarde şi jumătate de dolari de la începutul anului şi a scăzut în clasamentul oligarhilor ruşi, cu o avere de 14,4 miliarde, potrivit Bloomberg.

Lăudat de ucraineni

Mihail Podoliak, şeful delegaţiei ucrainene, îl laudă pe rus: „Rolul lui Abramovici este fundamental, ca şi cel al delegaţiilor. Dacă nu am fi avut un astfel de mediator, ne-ar fi fost mult mai greu să stabilim această comunicare”. Dar ce face, mai exact, magnatul rus? „El se ocupă de logistica confruntărilor dintre părţi, care au inevitabil o atitudine rece între ele”, este explicaţia lui Podoliak, care a adăugat apoi: „Moderează procesul de negociere, astfel încât să nu existe neînţelegeri de fond, având în vedere că o parte spune un lucru, iar celălalt poate a înţeles greşit”, Iar purtătorul de cuvânt al lui Putin, Peskov, a explicat la rândul său că Abramovici „asigură anumite contacte între partea rusă şi cea ucraineană”, chiar dacă nu face parte din delegaţii.

Orieten de 20 de ani cu Putin

În ultimele săptămâni, oligarhul a făcut naveta între Kiev, Istanbul şi Moscova. L-a cunoscut pe Zelensi, cu care împărtăşeşte religia evreiască şi originile ucrainene (mama lui era din această ţară). A vorbit de mai multe ori faţă în faţă cu Putin, cu care are o relaţie excelentă de 20 de ani. Ucrainenii spun că a ajutat la deschiderea coridoarelor umanitare pentru civili din oraşele asediate, chiar dacă în mai multe cazuri ruşii nu au respectat angajamentele luate. A rezolvat problema Belarusului: ucrainenii nu au vrut să meargă în ţara lui Lukaşenko pentru întâlniri, tot din cauza dificultăţilor logistice, iar ruşii nu au fost de acord să vorbească pe Zoom. Roman a fost cel care i-a pus pe toţi de acord, găsind o modalitate sigură de a organiza teleconferinţe, aşa cum a spus negociatorul ucrainean David Arakhamia.

Cum a rezolvat scandal Potanin-Deripaska

Pe de altă parte, de ani, Abramovici a fost cunoscut printre oligarhii ruşi drept „vrăjitorul negocierilor”. Mai ales după ce, în 2008, a reuşit să pună capăt disputei violente care izbucnise între Vladimir Potanin şi Oleg Deripaska, coproprietari ai Norilsky Nikel. Cei doi nu au fost de acord cu privire la repartizarea profiturilor companiei. Roman a intervenit, a vorbit cu unul şi cu altul, i-a liniştit, apoi a găsit o soluţie. Drept recompensă, i s-a permis să cumpere 5% din gigantul mineralelor rare, în timp ce acţiunile erau scăzute din cauza disputei. Pacea a fost anunţată, stocul a crescut, iar Abramovici a reuşit să-şi revândă pachetul cu un profit mare. Fler de afaceri, acelaşi care i-a caracterizat întreaga viaţă, împreună cu capacitatea de a înţelege cum funcţionează mecanismele de stat ruseşti şi cum să se mişte printre rechinii financiari.

Rămas orfan la 3 ani

Începuturile nu au fost promiţătoare pentru Abramovici, având în vedere că a rămas orfan la vârsta de 3 ani, în 1969, şi a fost adoptat de un unchi, în oraşul Ukhta din nordul îndepărtat al Rusiei europene. După ce a urmat institutul industrial şi apoi Universitatea de petrol şi gaze, din anii optzeci a început să facă afaceri cu jucării din plastic. Marele salt pe piaţa hidrocarburilor a venit odată cu înfiinţarea AVK, în 1991, când URSS s-a prăbuşit. Se spune că a făcut primii bani reali cu un lot de motorină care a dispărut în mod misterios. În 1992, împotriva lui Abramovici a fost deschis un dosar penal pentru furtul a 55 de tancuri de cale ferată încărcate cu motorină care părăsiseră oraşul Ukhta şi nu ajunseseră niciodată la Moscova. Dar, magistraţii nu au continuat acuzaţiile.

Afacerile cu Berezovski

La scurt timp după ce Abramovici s-a trezit făcând afaceri cu Boris Berezovski, oligarhul a fost găsit mort în baia sa din Londra, în 2013. Cei doi au intrat singuri în încredere, tânărul Roman şi experimentatul Boris, care avea deja contacte foarte strânse cu anturajul preşedintelui Boris Elţin. Au făcut afacerile vieţii în 1995, pe vremea marilor privatizări. Berezovski, care controla TV Ort, a fost lăsat pe dinafară. Se spune că într-o singură noapte, în schimbul unei mite, oficialii guvernamentali au pus laolaltă diverse rafinării şi companii mici, pentru a crea un gigant petrolier nou-nouţ pe care să-l vândă oligarhului. Sibneft a fost scos la licitaţie şi adjudecat de companiile conduse de Berezovski şi de Abramovici. O altă companie care dorea să participe a fost exclusă, iar Sibneft şi-a schimbat proprietarul pentru puţin peste cei 100 de milioane de dolari care au constituit baza de licitaţie. Un chilipir, în condiţiile în care, conform calculelor experţilor, compania valora 2,7 miliarde de dolari. 10 ani mai târziu, Abramovici a vândut compania către Gazprom pentru 13,1 miliarde.

Cearta pe Sibneft

Boris şi Roman s-au certat apoi pe Sibneft şi au ajuns în faţa unui judecător britanic, în 2011. Abramovici s-a ocupat în ultimii ani de diverse investiţii, Chelsea şi, mai ales, după ce spun cei care îl cunosc, de artă şi de caritate. A creat o galerie, Garage, împreună cu ultima sa soţie, Daria Zhukova. A făcut donaţii către muzeului Holocaustului din Israel şi diferitelor organizaţii evreieşti. Atât de mult încât mulţi au cerut administraţiei americane să nu-l sancţioneze pe Roman. Iar lista îi cuprinde pe preşedintele Zelenski şi până la diverse asociaţii din întreaga lume.