Acum 80 de ani aliaţii cucereau Monte Cassino. Bătălia crâncenă este numită: „Verdun-ul celui de-al Doilea Război Mondial”

La 18 mai 1944, trupele aliate au cucerit Monte Cassino din Italia, renumit pentru abaţia sa istorică din vârful dealului, după patru luni de lupte crâncene pentru acest punct cheie în linia defensivă germană. 

 

După debarcările din Sicilia şi Calabria din septembrie 1943, forţele aliate s-au împotmolit în Italia. Germanii au rezistat, protejaţi de Linia Gustav, care se întindea pe o distanţă de 150 km de-a lungul Peninsulei Italiene şi bloca drumul spre Roma. 

 

„Monte Cassino a fost unul dintre bastioanele din sistemul defensiv al armatelor germane. Era un punct de observaţie important, care le permitea să ţină la distanţă atacurile Aliaţilor. Aliaţii au încercat în toate modurile posibile să străpungă această linie, cu valuri de atacuri care au fost comparate cu războiul tranşeelor. A fost denumită <>”, explică istoricul Julie Le Gac. 

 

Între ianuarie şi mai 1944, Monte Cassino şi apărarea liniei Gustav au fost atacate de patru ori de către forţele aliate. Vârfull fiind cucerit în 18 mai.

 

La 4 iunie 1944, Aliaţii au intrat în sfârşit în Roma. Însă această victorie a mai puţin discutată de presa vremii deoarece la doar câteva zile a avut loc debarcarea aliaţilor în Normandia. 

Atât germanii, cât şi aliaţii au asigurat Vaticanul, în octombrie 1943, că mănăstirea din vârf, care conţinea rămăşiţele fondatorului său, Sfântul Benedict, precum şi mii de relicve antice şi capodopere istorice, nu va fi atacată sau folosită în scopuri militare. Stareţul de 78 de ani al mânăstirii, Gregorio Diamare a primit asigurări la 12 decembrie 1943 de la un căpitan german că înaltul comandament a decis să stabilească o zonă de excludere militară pe o rază de 300 de metri în jurul mănăstirii, dar la 23 decembrie Hitler a ordonat ca apărarea să se facă pe toată zona. La 7 ianuarie, zona neutră nu mai exista, iar semnele care o delimitau au fost îndepărtate.

 

Prima din ceea ce avea să fie, în cele din urmă, patru faze ale asaltului aliat a început la 12 ianuarie 1944, când trupele germane erau deja adăpostite în peşterile de sub zidurile mănăstirii, bine în interiorul zonei neutre anterioare, şi le foloseau ca posturi de observaţie şi ca depozit de bombe şi arme. Noaptea, două tancuri trăgeau asupra aliaţilor, care se adăposteau imediat sub silueta uriaşă a mănăstirii.

 

Crezând în mod eronat că germanii se aflau înăuntru sau că o foloseau ca post de observare a artileriei, a doua fază a asaltului a început cu bombardarea mănăstirii. Pe lângă numeroşii morţi civili, nu a existat nicio descoperire militară: atacul infanteriei asupra vârfului a eşuat, iar germanii s-au instalat în ruine.

 

Bătălia s-a încheiat la 18 mai 1944, după ce rămăşiţele mănăstirii au fost cucerite. Astăzi, există aproape 50.000 de morminte în diferitele cimitire militare din jurul Monte Cassino.