Exportăm ieftin materia primă, importăm scump produsele finite. Fără un plan coerent, România rămâne doar o piață de desfacere

România continuă să importe masiv produse alimentare, în ciuda faptului că deține resurse agricole considerabile. Potrivit lui Călin Costinaș, directorul executiv al Profi și unul dintre cei mai perfomanți manageri din România, principala cauză a dezechilibrului este lipsa unei strategii naționale coerente pentru dezvoltarea industriei agroalimentare.

„Este o ironie greu de ignorat în peisajul economic al României. Una dintre cele mai fertile țări din Europa importă majoritatea alimentelor pe care le consumă. Rafturile din retail spun povestea unui paradox devenit cotidian: carne procesată din vest, lactate din centrul Europei, dulciuri și conserve de oriunde, mai puțin de aici”, declară Costinaș.

Avem grâu, legume, lapte, dar importăm biscuiți, murături, supe instant și lactate

Deficitul comercial total al României a depășit 35 de miliarde de euro, iar sectorul alimentar contribuie semnificativ la această problemă, cu un minus de peste 3 miliarde de euro în 2023, a declarat Călin Costinaș într-un punct de vedere. Cele mai mari pierderi se înregistrează la carne și preparate din carne, lactate, produse de cofetărie și ciocolată, biscuiți, conserve vegetale și supe instant, aceste categorii însumând un deficit de aproximativ 2,74 miliarde de euro. Suma reflectă diferența dintre importuri și exporturi, în defavoarea României.

Intrarea Bulgariei în zona euro – contextul politic actual, dar și cele mai mari îngrijorări ale cetățenilor

ANRE aprobă noi tarife pentru distribuția gazelor

Exportăm materii prime, precum grâul, și importăm produse finite – biscuiți sau conserve vegetale, adesea la prețuri mult mai mari decât valoarea materiilor exportate: „În timp ce oferim materie primă pieței europene, rafturile din retail sunt dominate de produse finite din Polonia, Germania sau Italia”, arată specialistul în retail, care conduce și grupul de lucru „Produs românesc”, din cadrul Clubului Fermierilor Români. Grupul sprijină fermierii și integrarea produselor locale pe rafturile magazinelor, creând conexiuni între producători, procesatori și retaileri.

Același lucru se întâmplă și în sectorul conservelor: deși avem producție agricolă, România importă murături, fiind singura țară din regiune care aduce borcane din afara țării. Producătorii locali nu pot concura eficient, mai ales când costul ambalajelor importate din Turcia sau Ucraina ajunge aproape de cel al produsului finit.

Modelul Poloniei arată ce-i lipsește României

Costinaș a subliniat că, spre deosebire de România, țări comparabile ca dimensiuni, precum Polonia, au reușit să transforme agricultura într-un motor de export. Investind în procesare, distribuție și branding, Polonia a ajuns la un excedent alimentar de 7 miliarde de euro, devenind unul dintre liderii europeni în exportul de produse precum ciocolata, deși nu este producător de cacao.

Lipsa infrastructurii, accesul dificil la finanțare și fragmentarea lanțurilor de valoare împiedică dezvoltarea unei industrii agroalimentare competitive, în România. Pe lângă lipsa ambalajelor produse intern, producătorii locali se confruntă cu dificultăți în scalarea producției și reticența instituțiilor financiare în susținerea extinderii afacerilor lor.

România are nevoie de un plan asumat, nu de o revoluție alimentară

Soluția, oferită de executivul de top în retail nu constă într-o revoluție alimentară, ci într-un plan național care să pornească de la cererea pieței și să construiască infrastructura necesară: „România are nevoie de un plan. Un plan care să pornească de la cererea reală și să lucreze înapoi spre producție. Nu invers! Un plan care să aducă la aceeași masă autorități, producători, retaileri și finanțatori. Să identifice unde se rupe lanțul: de ce nu avem murături românești la scară mare? Unde sunt borcanele, logistica, capitalul de stocuri? Ce ingrediente lipsesc? Ce putem procesa aici?

Apoi, avem nevoie de infrastructură. Publică sau sprijinită de parteneriate. Centre de colectare, ambalaje produse local, spații de stocare, linii de frig, linii de procesare. Nu putem construi industria fără mecanică de bază.” De asemenea, este nevoie de mecanisme de finanțare, care „înțeleg riscul agroalimentar și își asumă sprijinul pentru dezvoltarea afacerilor deja validate”.

Cu peste 35 de ani de experiență în antreprenoriat și managementul companiilor de retail susținute de fonduri de investiții, Călin Costinaș consideră că „nu există oportunitate mai mare decât o piață care consumă mai mult decât produce, deoarece deficitul este, până la urmă, o hartă a ceea ce am putea construi”, perspectivă care se potrivește perfect situației din România.