Soare peste Auschwitz, o lucrare despre lumea de atunci și de acum, în viziunea Oanei Șerban

Este o lectură provocatoare pentru că, departe de narațiunea istorică, lucrarea este foarte interesantă pentru cei care sunt preocupați de filosofia morală.

Cartea, apărută la editura Tracus Arte, este o contribuție importantă la reflecția filosofică asupra Holocaustului și asupra relației dintre memorie, artă și etică.

Însăși autoarea vorbește despre lumină după ceea ce a fost un hău negru, o poveste tristă și un simbol al răului.

„A fost soare peste Auschwitz. Nu l-am văzut eu, nu l-au trăit șase milioane de oameni, dar a fost întotdeauna acolo. A strălucit mai brav după iulie 1944, și-a recăpătat locul pe cer în ianuarie 1945; mulți nu l-au găsit nici azi. Ei sunt cei care trebuie să știe, și mai apoi să creadă, vorba Annei Frank, că poți să vezi lumea din pod și de la Auschwitz. Adică poți să ierți”, explică autoarea.

Pentru ea, „viața post-Holocaust nu înseamnă că antisemitismul s-a încheiat, nici că lumea evreiască e scutită de ură, atât din afara, cât și din lăuntrul ei. Însă dacă rămâne ceva după Auschwitz, sunt convinsă că lumea cu care ne alegem e una în care se va muri mai blând, se va ierta mai puțin și se va iubi mai mult. Lumea asta va fi frumoasă atât cât încape în ea iertare, iubire și, vorba lui Camus, o moarte fericită. Pentru foarte puțini oameni, aceeași lume va fi sublimă pentru că ei pot ceva ce niciunul dintre noi, în rest, nu poate. Să ierte, fără ca prin asta să iubească mai puțin.” Citeşte comunicatul integral AICI