Matriarhat în Neolitic: Dovezi ADN confirmă o societate condusă de femei acum 9.000 de ani în Turcia

O analiză a ADN-ului a 131 de schelete vechi din Çatalhöyük, un proto-oraș de acum 9.000 de ani din Turcia, dezvăluie că această societate agricolă timpurie era structurată în jurul descendenței materne, scrie Live Science.

Descoperirile, publicate recent în revista Science, oferă primele dovezi genetice ale unui sistem social centrat pe femei într-o comunitate agricolă, producătoare de hrană.

Legături materne

Situat în sudul Turciei centrale, situl arheologic Çatalhöyük a fost construit în jurul anului 7100 î.Hr. și a fost locuit timp de aproape 1.000 de ani.

Filmul biografic despre trupa Scorpions, Wind of Change, a intrat în producție la Londra

A murit actrița Teatrului Nottara Anca Bejenaru

Așezarea impresionantă se întinde pe aproximativ 13 hectare și este cunoscută pentru casele sale care aveau intrarea prin acoperiș, înmormântările realizate sub podelele locuințelor și simbolismul elaborat, inclusiv picturi murale colorate și o varietate de figurine feminine.

Scheletele îngropate sub locuințele din Çatalhöyük arată că familiile nucleare și extinse împărțeau spații de înmormântare, însă cu o particularitate: cercetătorii au identificat conexiuni intergeneraționale strânse prin filiația maternă, sugerând o organizare matriliniară a gospodăriilor.

Daruri funerare și indicii despre sexul biologic

Pentru a înțelege mai profund organizarea socială, un nou studiu realizat de o echipă care i-a inclus atât pe Somel, cât și pe Hodder, a analizat ADN-ul a 131 de schelete datate între 7100 și 5800 î.Hr., toate îngropate sub podelele caselor.

Cercetătorii au stabilit conexiuni între 109 indivizi din 31 de clădiri și au descoperit că rudele de gradul I (părinți, copii și frați) erau îngropate împreună în aceeași locuință, în timp ce rudele de gradul II și III erau adesea înhumate în clădiri apropiate. Acest tipar sugerează că gospodăriile din Çatalhöyük erau organizate în jurul familiilor nucleare sau extinse.

Cercetarea a evidențiat și un aspect inedit. Mai multe obiecte funerare erau depuse în mormintele fetițelor decât în cele ale băieților. ADN-ul a permis identificarea sexului biologic al copiilor prea mici pentru a putea fi determinați prin structură osoasă.

Regândirea patriarhatului în preistorie

În anii 1960, arheologul James Mellaart a fost primul care a excavat situl și a interpretat prezența numeroaselor figurine feminine ca dovadă a unei societăți matriarhale care venera o „zeiță mamă”, posibil un cult agrar menit să asigure recolte bogate după tranziția de la vânătoare la agricultură cerealieră.

În anii ’90, arheologul Ian Hodder de la Universitatea Stanford a reluat cercetările și a propus o perspectivă diferită, că societatea din Çatalhöyük era în mare parte egalitară, fără diferențe sociale sau economice semnificative între bărbați și femei.

Deși primele interpretări sugerau egalitate de gen sau chiar matriarhat, această cercetare oferă dovezi genetice solide despre o societate organizată în jurul femeilor.

Cazul Çatalhöyük pune sub semnul întrebării ipotezele vechi și invită la o reevaluare a dinamicii de gen în comunitățile preistorice din Europa și Orientul Apropiat.

Această descoperire nu doar că schimbă modul în care privim rolurile de gen din antichitate, dar deschide și noi întrebări despre momentul, modul și motivele pentru care sistemele patriarhale au devenit dominante în epocile neolitice ulterioare.