O carte pe zi: „Ciudăţenii amoroase din Bucureştiul fanariot”, de Doina Ruşti

Probabil cei mai mulţi dintre cititoriii acestei rebrici, dacă nu majoritatea, ba chiar marea majoritate nici nu-şi închipuie ce lume fabuloasă, minunată, uimitoare, parfumată şi seducătoare exista în urmă cu două veacuri, chiar ceva mai multişor, în Bucureştii noştri, dar şi cam în întreaga Valahie şi Moldovă. Nu doar vestminte încântătoare, colorate, cu nume uitate aproape azi şi care mângâie ademenitor urechea, nu doar obiceiuri surprinzătoare, legi pe care de-abia le înţelegem azi, nu doar case şi drumuri care ni se par primitive, dar erau moderne la vremea lor, în comparaţie cu ce fusese mai înainte, ci cu deosebire poveşti, istorii care te pot lăsa cu gura căscată. Adevărate subiecte de romane. Pe unele chiar Doina Ruşti le-a ferecat în câteva dintre romanele sale din anii trecuţi. Dar cele mai multe au rămas nescrise.

Până la cartea pe care o semnalăm astăzi, o bijuterie din toate punctele de vedere. Întâi, aproape ca obiect de artă – o carte tipărită pe hârtie velină, groasă, plăcută mângâierii – din păcate cu litera cam mică şi oarecum ştearsă, pentru ochii unui vârstnic – plină de ilustraţii de epocă încântătoare ale unor tablouri răspândite prin muzee din Bucureşti, Târgovişte, Craiova, o carte bine legată, care oferă pur şi simplu plăcere celui care o ţine în mână.

Iar conţinutul e fabulos, deschide ochii spre o lume pe care, cum spuneam, extrem de puţini o credeau posibilă, cu iubiri nenumărate şi trădări nenumărate, destine frânte ori fericite, aglomerări amestecate în târguri şi bâlciuri, drumuri prăfuite, divane care sfârşeau repede cu trimiteri la cazne şi câte şi mai câte, toate povestite cu tandreţe şi umor încântător şi, surpriză, mai peste tot cu raportare la zilele noastre. Portrete de boieri, poeţi (între care familia Văcărescu), femei uşoare şi femei credincioase, artişti plastografi, negustori, vizitii şi sclavi – da, era epoca în care te puteai duce la târg, la anumite sărbători, să-ţi cumperi un rob, fie şi dacă arăta ca Dracu, sau mai ales atunci.

Epoca fanariotă. Nu cred că s-a scris ceva mai admirabil despre această epocă – nu intră în discuţie tomurile de istorie pură – decât această carte despre epoca fanariotă, încântător scrisă, cu sentinţe memorabile şi totdată umor. 47 de povestiri despre amoruri şi pasiuni bizare, întâmplări adevărate, fapte istorice descoperite prin arhive, în cărţi rare asupra cărora puţini îşi mai apleacă privirile, în documente.

Doina Ruşti însăşi spune: „Poveştile vechi sunt ca nişte cufere, pline cu blănuri ori cu dantele, peste care cineva şi-a trecut degetele, lăsând în fibră singura aspiraţie care contează în scurta viaţă de om, ca să nu mai vorbim de cearşafuri, care nu uită niciodată carnea care le-a terfelit, ori de scrisori, mă refer la hârtia bătrână, impregnată cu vise şi, odată cu ele, de aromele care-au plutit prin odăi.“

„Povestirile pe care ni le spune Doina Ruşti, despre iubiri imposibile, sprijinite pe documente şi scrise cu talentu-i bine cunoscut, ridică perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relaţii private nemiloase, comportamente surprinzătoare şi habitudini stranii.“ (Eugen Negrici)

Citiţi această carte, vreti vrea s-o recitiţi!

Doina Ruşti – Ciudăţenii amoroase din Bucureştiul fanariot. Editura Litera. 176 pag.