O carte pe zi: „Fake news în Epoca de Aur” de Ioan T.Morar

„După ce manuscrisul a fost trimis de Polirom la tipar – declară autorul într-un interviu acordat <<Suplimentului de cultură>> îndată după apariţia cărţii - m-am gândit că aş mai fi avut câte ceva de zis în zona fake news-ului. Unele dintre întâmplări le-am omis eu în mod intenţionat, ca să nu devină cartea prea voluminoasă, altele mi-au venit în minte abia acum. Poate că, dacă va exista o a doua ediţie, voi mai adăuga ceva.

De pildă, n-am vorbit în carte despre vizionările de casete video în grupuri de prieteni sau despre cele organizate la limita legalităţii de instituţii de spectacol care trebuiau să se autofinanţeze. Asta se întâmpla în săli de câteva zeci de locuri, cu bilete mai mult sau mai puţin trecute prin contabilitate. În general, în vizionările publice (pe la teatre, case de cultură, case ale tineretului), casetele erau preponderent cu filme de acţiune, de preferinţă karate, kung fu etc. Erau filme piratate de cele mai multe ori, unele cu subtitrări ciudate, în alte limbi, dublate de vocea „haiducului“ traducerilor, Irina Margareta Nistor (de cele mai multe ori). Imaginile nu erau foarte clare mereu, dar era ceva altfel, neoficial, neîncărcat de propaganda comunistă…”

Cartea pe care o semnalăm acum îi aparţine lui Ioan T. Morar (născut în 1956), iniţial profesor de limba română, apoi redactor la „Viaţa studenţească”, radctor şef la Varietăţi TVR, membru fondator al Acedemiei Caţavencu, membru al grupului Divertis, scriitor şi multe alte, între care, vreme de un an, consul al României la Marsilia, după care s-a stabilit în Franţa. Un personaj sclipitor, în tot ce face şi scrie. Este autor al mai multor volume. Şi foarte cunoscut pentru farsele – astăzi se spune fake news – foarte reuşite, mai ales în vremea în care lucra la revista Viaţa studenţească – de pildă, numeroasele poezii despre pace traduse de el din literatura lumii, poeme care n-au exista niciodată.

„Fie că şi-a propus, fie că nu – scrie pe coperta a patra prietenul său tot timişorean Mircea Mihăieş -, Ioan T. Morar ne oferă o savuroasă contraistorie a comunismului românesc. Sub forma unor secvenţe adeseori burleşti, scriitorul livrează imaginea unei lumi în care absurdul era regula, nu excepţia. Deşi scrise sub ghilotina cenzurii, ele sunt complet dezinhibate, cu o libertate a gândului şi a expresiei ce le dădea, în epocă, un aer de neverosimil. Şi totuşi, textele au apărut în presa ultimelor două decenii comuniste, pe sub nasul activiştilor de partid şi al vămuitorilor ideologici. Cum a fost posibil acest lucru? Uneori, prin jocul hazardului, pe care autorul îl explică în palpitante capitole de memorialistică. Adeseori, prin partide de şah încrâncenate în care inteligenţa s-a dovedit superioară obtuzităţii şi prostiei. Cartea lui Ioan T. Morar este, pe lângă certele virtuţi literare, conectate la o nesecată mină de umor şi inteligenţă, un sclipitor document de epocă. Suntem invitaţi cordial să urmărim felul în care o Românie alternativă – plină de umor, cu un accentuat simţ al grotescului, inventivă, colorată, ironică – dă cu tifla cenuşiului murdar al ideologiei comuniste.”

Ioan T. Morar – Fake news în Epoca de Aur. Amintiri şi povestiri despre cenzura coimunistă. Editura Polirom. 334 pag.