O carte pe zi: „Nu (de-aia) sunt o inspiraţie” de Alex Szöllö

Alex Szöllö (n. 1990, Timişoara) a studiat la Colegiul Naţional Bănăţean (2006-2010), apoi la Universitatea de Vest din Timişoara (2010-2015), unde a fost licenţiat în Limbi Moderne Aplicate; are un masterat în Studii Americane. Este traducător literar.

A debutat ca scriitor în 2018, cu romanul istorico-religios ,,Eu, Baraba'', apărut la editura Datagroup, iar în 2019, a publicat la Libris Editorial culegerea de eseuri creştine dedicate tinerilor ,,Tupeu de creştin''.

A urmat romanul ,,Quasimodo'', la Editura Lebăba Neagră. Ce e şi mai important: Alex Szöllö s-a născut cu paralizie cerebrală, însă această dizabilitate nu i-a ucis aripile. În ciuda condiţiei sale, care îi face aproape imposibilă mobilitatea, a reuşit în aproape tot ce şi-a propus. Cu o minte strălucitoare şi un spirit invincibil, a reuşit să fie cel mai bun student al Facultăţii de Litere, scrie recenzii de cărţi, face traduceri internaţionale şi a publicat cărţi. El arată că omul se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor vieţii, prin optimism şi voinţă, iar ,,zidurile” există doar în minte.Alex consideră că adevăratul handicap ţine de ignoranţă şi că fiecare hotărăşte singur cât este sau nu de handicapat. Este conştient că este diferit şi acceptă acest lucru, încercând prin exemplul său să schimbe mentalităţi şi vieţi. E ceea ce face şi cu cartea pe care o semnalăm astăzi.

„Spuneţi-i cum doriţi, spune el, <<cod al bunelor maniere>>, <<avertizor de demnitate>>, dar Alex Szöllö vă pune în mâini un manual din <<România educată>> v.2.0 (oare în educaţie există studii de fezabilitate?) despre umanitate, văz, vizibilitate şi holbat, accesibilizare, băgători de seamă, <<bă, handicapatule>>, egalitatea de şanse, terapie, frici, despre iubire necondiţionată şi fiinţe necuvântătoare, pasiuni, depăşirea condiţiei, muzică, despre ce pare <<bolnav>> şi <<sănătos>>, bullying, dizabilitate şi neplata celor nşpe păcate. Pe o rampă cu înclinare adecvată, veţi fi puşi în situaţii diferite, povestite cu umor, nonşalant şi cu credinţă, pentru a înţelege că există normalitate, nu neputinţă.

„Ştiţi care-i marea mea binecuvântare? Că printre cei din minoritate se numără oameni cu suflete a căror putere seamănă cu cea din sufletul regelui David în clipa bătăliei cu gigantul Goliat. Nu mă simt judecat, nu mă simt hărţuit, nu mă simt obligat în prezenţa lor să fiu altcineva, altceva, altcumva decât sunt în viaţa de zi cu zi. Iar asta înseamnă enorm pentru mine. Bucuria libertăţii de a fi noi înşine trebuie să caracterizeze prieteniile fiecăruia dintre noi. Cu sau fără dizabilităţi, rockeri, rapperi, depeşari, punkeri, metalişti, manelişti sau iubitori de folclor, albi, negri, creştini, evrei, musulmani, budişti, şintoişti, orice am fi, oameni suntem, şi cred că trebuie să ne bucurăm de umanitatea noastră. Deplină. Cu bune, cu rele, cu toate dintre ele, şi cu tot ce se întâmplă în jurul nostru.”

O carte minunată, un strigăt să ne înţelegem şi să ne respectăm pentru ceea ce gândim.

Alex Szöllö – Nu (de-aia)( sunt o inspiraţie. Editura Lebăda Neagră. 229 pag.