O carte pe zi: "Străinul din Ţara Marelui Nimic", de Gabriel Klimowicz

"În Ţara Marelui Nimic, în afară de Nimic, mai sunt şi alte lucruri foarte importante. Întrebarea care se pune cu acuitate este: ce se întâmplă în Ţara Marelui Nimic, cu cel care nu aderă la sistemul de valori de nimic unanim acceptat? Cel care e minoritar, înconjurat de o mare de NIMIC?"

275 afişări
Imaginea articolului O carte pe zi: "Străinul din Ţara Marelui Nimic", de Gabriel Klimowicz

O carte pe zi: "Străinul din Ţara Marelui Nimic", de Gabriel Klimowicz

Gabriel Klimowicz (născut în 1955, de origine poloneză, absolvent al unei facultăţi de tehnologie chimică) a intrat în presă îndată după 1990, la revista „Acum”, condusă de Stelian Tănase, apoi la ziarul „Cotidianul” condus de Ion Raţiu; a lucrat apoi la Mediafax, PROFM, PROTV, Ziarul financiar, Evenimentul zilei, Realitatea TV ş.a. În numeroasele sale locuri de muncă, „experienţe foarte importante pentru un scriitor”, cum spune, a reuşit să cunoască în detaliu foarte multe straturi sociale, pe care le-a transpus mai târziu în romanele sale. În 1992 „am avut norocul să alcătuiesc (de la prima la ultima literă) prima carte a marelui român care a fost Petre Ţuţea. Îl cunoscusem încă de pe vremea lui Ceauşescu. Cartea a apărut la Fundaţia Anastasia – Editura Arta Grafică.” A publicat apoi câteva romane, apreciate ca insolite şi dure („Lumea ticăloşilor”, „Nunta”). Acum i-a apărut romanul de faţă, mai dur decât precedentele. Dacă „Lumea ticăloşilor” era o frescă de circa 900 de pagini a lumii lui Ceauşescu din anii ’80 şi a României din anii ’90, iar „Nunta”, era o privire tăioasă asupra relaţiilor dintre bărbat şi femeie, într-o lume care suferă în urma unei crize a valorilor, romanul de faţă, tot unul masiv, este un fel de frescă foarte dură a societăţii acestor ani. Într-un stil inconfundabil – de altfel, Gabriel Klimowicz afirma într-un interviu: „Stilul meu este unul jurnalistic, frust, atât în exprimare, cât şi ca mesaj.”

Acesta este, de altfel, primul reproş ce i se poate face autorului: romanul se apropie mult prea mult de textul jurnalistic, inclusiv în ce priveşte neglijenţele de exprimare; pagini/ capitole întregi par reportaje de ziar adunate unul după celălalt. În dorinţa de a sugera un chip exhaustiv al realităţii, Gabriel Klimowicz înghesuie aproape tot ce ne-a şocat în societatea noastră în ultimiii ani sau ne şochează încă: incendiul de la Colectiv, moartea poliţistului care deschidea pe motocicletă drumul fostului ministru de interne, arestarea ministrului respectiv, protestele de stradă, demisia premierului pe Facebook, desemnarea unui premier tehnocrat, arestarea unui şir de parlamentari de către DNA şi defilarea lor în faţa camereleor de luat vederi cu cătuşile la mâini, implicarea serviciilor secrete în viaţa politică, îndeosebi a generalului director adjunct al Serviciului, uciderea unui copil de către câinii vagabonzi, explozia lumii interlope, demisia unui judecător al Curţii Constituţionale căruia i se înscenează o afacere cu struţi, arestarea unui lider de Senat, aservirea televiziunii naţionale intereselor guvernanţilor, măsluirea voturilor, legile dedicate, discuţiile interminabile despre interesul naţional, corupţia la nivel înalt – în partide, în ministere, în biserică, în economie etc etc. N-am trăit toate acestea? Nu le-am văzut la televizor? Nu le-am citit în presă? De multe ori înşiruirile de epitete sau caracteristicile personajelor par că apar în pagină doar pentru a ne aminti că autorul le ştie şi pe acelea, altfel sunt răutăţi inutile, fără vreo adăugire la complexitatea subiectului.

„Lumea devenea insuportabilă. Totul era atât de fals, de necinstit şi de nedrept.”

„Lotocki simţea cum Marele Nimic îşi întinde aripa lui ca o umbră neagră peste toată această mulţime şi peste toate schimbările care se petreceau sub ochii lui. Venea o nouă epocă în care se înlocuiau conducătorii: cei politici erau îndepărtaţi şi cei din serviciile secrete le luat locul, Cei legitimaţi erau substituiţi cu oameni neligitimi, care îşi apărau propriile interese şi ignorau interesul general. Interesele populaţiei deveneau complet nerelevante. Viaţa unei ţări se transforma într-un joc de monopoly. Ţara însăşi devenea o simplă tablă de joc, la care nu era admis decât un singur jucător. Zarurile erau măsluite, iar măsluitorul şef era sluga devotată a Marelui Nimic, aspiraţiile sale cele mai înalte, fiind simple năzuinţe ale unui trişor. Era Ţara Marelui Nimic.”

Ţara Marelui Nimic este descrisă în trei pagini înainte să înceapă acţiunea romanului să curgă, o ţară imaginară în care toţi sunt ispitiţi. În afara Străinului, care, cu preţul vieţii, se opune majorităţii.

Obsedant şi obositor.

Gabriel Klimowicz - "Străinul din Ţara Marelui Nimic". Editura Tritonic, colecţia LIT. 465 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici