O carte pe zi: „Uciderea comandorului” de Haruki Murakami

Haruki Murakami a fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel. Nu l-a obţinut, deşi este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. Născut în 1949, la Kyoto, a studiat teatrul, a cântat jazz, a tradus din literatura americană. Şi-a publicat primul roman, Ascultă cum cântă vântul în 1979 şi a obţinut Premiul Gunzo. A scris mult, a obţinut şi alte premii literare, a fost tradus în toată lumea. Foarte multe dintre romanele sale există şi în româneşte, cel mai recent, cel de faţă.

Într-un interviu acordat revistei „Asia News”, Marukami spunea că ideea cărţii i-a venit după ce a vizitat regiunea Tohoku, afectată de un cutremur devastator în urmă cu opt ani. „Prima dată mi-a venit în minte titlul cărţii, care are o vibraţie stranie, iar apoi primele propoziţii. Apoi, odată ce încep să scriu e ca şi când, în fiecare zi, încerc să nu scap din ochi un iepure care îmi arată drumul.” „Am rescris romanul de opt ori, de la început”. Marukami a mai mărturisit că s-a pregătit cum a putut mai bine pentru a încheia scrierea. În primul rând, a alocat timp antrenamentului fizic şi a alergat un maraton întreg (la 69 de ani). În al doilea rând, şi-a perfecţionat stilul lucrând mult la traduceri şi, în al treilea rând, a ascultat muzică. Şi încă o regulă de la care Murakami nu se abate – nu îşi reciteşte niciodată romanele şi nuvelele. Rezultatul a fost cel pe care şi l-a propus: o „poveste multistratificată şi profundă”. „Un roman de asemenea dimensiuni se plasează exact la capătul opus faţă de social media ca Twitter şi Facebook, unde cuvintele sunt vândute la bucată. Faptul că trăim vremuri când scurte remarci sunt înghiţite cât ai clipi din ochi m-a făcut să-mi doresc să scriu o poveste lungă, pe care cititorii să nu o poată lăsa din mână, odată ce au început să o citească.” „Iepurele” îl conduce pe Murakami spre povestea unui pictor de 36 de ani, proaspăt divorţat.

Scriu editorii; „Un pictor încă tânăr şi de-abia divorţat se mută într-o casă singuratică şi izolată, pe vârful unui munte, pe care i-o încredinţează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boemă, cu grădină şi la marginea pădurii, casa pare locul ideal ca tânărul pictor să o ia de la capăt, nefăcând altceva decât să picteze şi încercând să lase în urmă criza de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme, oamenii pe care îi întâlneşte şi lucrurile pe care le descoperă aici îl fac să pătrundă pe un tărâm în care nimic nu este întâmplător, un sistem de corelaţii şi semne, unde răspunsurile vin pe căi nebănuite, unele fără nicio legătură cu lumea în care trăim. La capătul a ceea ce pare aproape o călătorie iniţiatică, viaţa tânărului pictor ia o turnură cu totul neaşteptată.”

Personaje misterioase, descoperirea unui tablou straniu în jurul căruia se ţese naraţiunea („Uciderea comandorului”), sentimentul pierderii, trimiteri la texte clasice sau opere celebre, atmosferă fantastică, erudiţie neostantivă.

Un roman admirabil.

Haruki Murakami - "Uciderea comandorului, vol I: O idee îşi face apariţia". 388 pag. "Vol. 2: Metafora se schimbă". 394 pag. Editura Polirom. Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina.