O carte pe zi: "Vânători-culegători", de Maria Manolescu

Maria Manolescu, născută în 1980, a publicat două romane, după anul 2000, apoi s-a ocupat de teatru, scriind mai multe piese, după care s-a întors, în urmă cu doi ani, la roman, publicându-l pe cel semnalat acum.

Eroina romanului, Petra Ionescu, lucrează într-o agenţie de publicitate, dar vrea să fie scriitoare, nu mamă. E pasionată de teatru (tatăl mort la Revoluţie fusese actor), la un anume moment începe să scrie piese în care transpune întâmplări din viaţa ei şi a celor din jur (piese care, chiar neterminate, sunt inserate în roman; una dintre piese se cheamă „Vânători-culegători”). E o revoltată, cu „troglodita de mama” nu are o relaţie fericită, detestă să facă copii, deşi nu e o feministă. Are de mai mulţi ani o relaţie cu un bărbat a cărui singură pasiune e marijuana. Şi întâlneşte în sfărşit un bărbat, un actor, în care vede toate atributele masculinităţii, dar pe care nu-l poate cuceri. Toate se petrec în timpul unei vacanţe la mare, la 2 Mai, în patru – Petra cu iubitul ei, actorul cu iubita lui, unde, între altele, descoperă corpul unui bărbat înecat, prilej cu care Petra îşi aminteşte de tată şi le spune celorlalţi întâmplări din viaţa ei. Mizează pe darul ei, cu năzuinţele ei n-o poate ajuta nimeni – ”Ea singură trebuia să devină ceea ce trebuia să devină. Va scrie. Va găsi un regizor, mare sau mic, nu contează, un bărbat, sau poate chiar o femeie sau un producător, va găsi pe cineva care să-i monteze piesa. Va trebui fpar să caute.”

Toate se petrec după dezastrul de la Colectiv, îndată după ordonanţa 13, când lumea protesta în Piaţa Victoriei. Petra decide să meargă la proteste.

„Aici mai erau mulţi ca ea. Se cântau cântece de luptă, se dansa, se tropăia, se căutau şi se vânau ticăloşi, se căutau şi se vânau iubiţi şi ăprieteni, se căuta şi se vâna animalul libertăţii.” În mulţime, avu pentru prima oară „sentimentul pe care-l ai când eşti tânăr şi sănătos, înconjurat de tribul tău şi, fără să-ţi pse de nimic altceva, te grăbeşti să intri în marea caldă, limpede şi strălucitoare.”

Construit pe mai multe planuri, romanul pare unul reprezentativ pentru scriitorii acestei generaţii „#uniţirezistăm”.

Iată un model de stil: „Tatăl ei plecase de vreo patru ani pe mare, într-o mare aventură – aşa îi povestise povestitoarea de maică-sa. Petra şi-l imaginase pe tata, cu haina lui de velur, fumând pipă ca un adevărat lup de mare, la bordul unui vas simplu şi solid, ca cel din desenele cu Popeye Marinarul. Doar ea lipsea din imaginea asta: o Olive înaltă, slabă şi simplă ca o paranteză deschisă spre mare. Şi cu fiecare poveste a proastei şi tâmpitei şi plictisitoarei de maică-sa, care se vedea clar că inventa lucruri şi habar n-avea cum e pe vapor, pentru că nimic nu era ca-n desene, în fetiţa de clasa a patra creştea un gând. Era pregătită să facă orice ca să plece după tata. Era gata chiar şi să mănânce spanac, să gătească, să aibă parte de tot felul de gaguri caraghioase şi ruşinoase şi, aşa cum i se întâmpla foarte des lui Olive, să fie răpită şi apoi salvată. Aşa că s-a hotărât să plece. Şi-a făcut o bocceluţă dintr-o faţă de pernă, în care şi-a băgat ursuleţul primit de la ajutoare – cel mai frumos ursuleţ, pentru că n-avea tată –, periuţa de dinţi, câteva haine şi o busolă, parizer cu pâine, un măr şi termosul de cafea al mamei, plin cu apă. A aşteptat ca beţiva de maică-sa să adoarmă torpilată după nişte vin de ţară şi a deschis încet uşa apartamentului lor de la etajul patru.”

Maria Manolescu - "Vânători-culegători". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 271 pag.