Scriitoarea Marie NDiaye a primit premiul Goncourt pe anul 2009

Marie NDiaye, al cărei roman "Trois femmes puissantes" este unul dintre succesele editoriale ale toamnei, cu un tiraj de peste 140.000 de exemplare, este apreciată atât de critica de specialitate, cât şi de publicul cititor.

Născută pe 4 iunie 1967, la Pithiviers, în centrul Franţei, dintr-un tată senegalez şi o mamă franţuzoaică, Marie NDiaye a crescut în suburbia pariziană. Crescută exclusiv în Franţa de mama sa, o profesoară de ştiinţe naturale, ea a publicat la vârsta de 18 ani primul său roman, "Quant au riche avenir" (1985).

Marie NDiaye a abandonat rapid studiile pentru a se consacra scrisului şi de atunci a publicat peste 20 de romane şi culegeri de povestiri. Operele sale au apărut, în general, la editurile Minuit şi apoi Galimard: "Comédie classique" (1988), "La femme changée en bûche" (1989), "La sorcière" (1996) etc.

Romancieră atipică, feministă, ea a prezentat în operele sale femeile şi apoi raporturile complicate dintre oameni. În 2001, ea a fost recompensată cu Prix Femina, pentru "Rosie Carpe", şi apoi a intrat în repertoriul Comédie-Française, în 2003, cu "Papa doit manger".

Din 2007, Marie NDiaye trăieşte la Berlin, împreună cu familia sa.

Ceilalţi trei finalişti la premiul Goncourt au fost scriitorii Laurent Mauvignier ("Des hommes"), Jean-Philippe Toussaint ("La vérité) şi Delphine de Vigan ("Les heures souterraines").

Premiul Goncourt, cel mai prestigios trofeu literar din Franţa, a fost înfiinţat în 1903 şi recompensează "cea mai bună proză de ficţiune a anului", câştigătorul fiind ales de un juriu de specialişti reuniţi la restaurantul Drouant din Paris.

În 2008, premiul Goncourt a fost atribuit scriitorului Atiq Rahimi, pentru romanul său "Syngué sabour. Pierre de patience", apărut la editura POL.

Tot luni, premiul Renaudot pe 2009, un alt trofeu literar important în Franţa, a fost atribuit lui Frédéric Beigbeder, pentru "Un roman français" (Grasset).