COMENTARIU Lelia Munteanu: Într-o viaţă anterioară, Preşedintele României a fost un semn de exclamare

După o „şedinţă destul de lungă" (două ore!) cu premierul şi câţiva miniştri pe tema Covid-19, preşedintele a ieşit în faţa poporului să anunţe personal noile măsuri de relaxare (deşi „nu putem vorbi despre o reducere semnificativă a epidemiei").

Chiar n-are nimic important să ne transmită Preşedintele României, decât că, de la 1 iunie, când se vor deschide terasele, nu pot sta mai mult de patru persoane la o masă?

Nimic altceva decât ar fi putut să anunţe şi ministrul Educaţiei despre copiii cu febră pentru care se va organiza o a doua sesiune de Evaluare Naţională?

Nimic altceva decât ne-ar putea învăţa şi omama - „Atenţie! Atenţie! Atenţie!", trebuie „să ne spălăm pe mâini cât mai des"?

Nici o judecată de valoare, nimic? O încurajare măcar? O viziune asupra  „noii normalităţi"? Doar că va trebui să respectăm distanţa de doi metri între scaunele de plajă?

Cred că, într-o „viaţă anterioară" (pe care o invoca, la Ierusalim, prin 2016), Preşedintele României a fost un semn de exclamare.