COMENTARIU Lelia Munteanu: Je vais chez maître Dupont à Lyon!

Am pescuit o poveste. (Câţi n-or mai fi pescuit-o înaintea mea. Noroc că au ascultat-o şi i-au dat drumul înapoi în apă. Asta am de gând să fac şi eu).

Pe vremea când ghilotinele nu fuseseră încă depozitate în muzee, un avocat iscusit din Lyon, pe numele său Dupont (nume obişnuit de avocat în Lyon, până în zilele noastre), salvează un condamnat la moarte de trapezul dreptunghic care l-ar fi decapitat. (Prima ghilotină din lume a fost meşterită de un constructor de piane. Destul cât să sune aproape magic).

Norocosul condamnat e trimis să zacă până la sfârşitul zilelor în celebra colonie penitenciară din Insula Diavolului (Guyana Franceză, America de Sus). N-avea decât o frământare de conştiinţă: să-şi răsplătească avocatul. S-a străduit să îi facă un cadou cu ce îi rămăsese mai de preţ, dar puşcăriaşilor le era interzis categoric să expedieze pachete.

Odiosul infractor (sintagma am prins-o din zbor) trebuie să fi fost tulburător de imaginativ. Altfel nu se explică faptul că, nişte luni mai târziu, în portul Marsilia acostează o corabie cu papagali. Unul singur (foto), striga de pe punte cât îl ţinea pliscul, acoperindu-i pe ceilalţi: Vreau să merg la maestrul Dupont, în Lyon!