COMENTARIU Lelia Munteanu: Kalmul

  Îi datorez enorm. Asupra mea, Preşedintele a avut un efect miraculos. Mai murmur şi astăzi, când se ia curentul, ca pe o mantră, cuvintele sale rostite la începutul primului mandat:

„Îmi propun ca, la sfârşitul mandatului meu de Preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să îşi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni, de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi fără îndoială una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea, pe care toţi românii ni le dorim, nu au cum să apară decât într-un asemenea climat”.

Acest popor nevricos nu l-a meritat.