COMENTARIU Lelia Munteanu: Lumea – o tablă de şah pe care piesele îşi stabilesc singure regulile

Am urmărit continuu, în ultimele zeci de ore, escaladările din Liban. Orientul Mijlociu e pe marginea abisului. O singură mişcare pripită îl poate îl poate prăvăli, trăgând după sine tot mapamondul. Cine crede că între Guvernul Netanyahu şi Hizballah se desfăşoară un conflict armat în curtea din spate a istoriei se înşeală amarnic.

Peste încă vreo câteva ore, la 16, ora României, îmi voi îndrepta privirea în direcţia care trebuie: discursul preşedintelui Joe Biden în faţa Adunării Generale a ONU, ultimul din mandatul său adresat plenului celei mai importante organizaţii internaţionale. O organizaţie presupus universală, într-o lume de nisipuri mişcătoare, în care naţiunile sunt mai dez-Unite decât au fost vreodată în istoria recentă.

Lumea este o tablă de şah pe care piesele îşi stabilesc singure regulile.

Carta ONU e sistematic ignorată, cu graţie diplomatică. Confuzia, neputinţa s-au cuibărit în Adunarea Generală şi în Consiliul de Securitate. În conflictele contradictorii care macină astăzi lumea e greu să dai dreptate totală uneia sau alteia dintre părţi.

Dar discursul preşedintelui Statelor Unite este important, chiar dacă, în privinţa Orientului Mijlociu, ne aflăm în ceasul al zecelea. Gongul celui de-al doisprezecelea s-au putea ca în regiune să nu se mai audă. E ultima şansă ca preşedintele singurui stat care ar fi avut puterea şi mijloacele să dezescaladeze lucrurile, să vină cu o soluţie care să întoarcă beligeranţii de pe marginea abisului. Dacă ne va spune din nou că priveşte cu îngrijorare, foarte curând ceea ce priveste cu îngrijorare nu va mai exista.