COMENTARIU Lelia Munteanu: Părinţi fragili

Papa Francisc primeşte des întrebări de la copii. Primea şi Ioan Paul al II-lea. Nu sunt întrebări uşoare. Iar răspunsul e devastator de greu, când trebuie să răspunzi la sinceritate cu sinceritate.    

UN COPIL: “De ce sunt părinţi care îi iubesc pe copiii sănătoşi şi nu-i iubesc pe cei bolnavi sau cu probleme?”

PAPA FRANCISC: “Întrebarea ta se referă la părinţi, la atitudinea lor faţă de copiii sănătoşi şi cei bolnavi. Ţi-aş spune aşa: în faţa fragilităţii altora, cum sunt bolile, există unii adulţi care sunt mai slabi, nu au destulă forţa ca să suporte fragilităţile. Pentru că ei înşişi sunt fragili. Dacă eu am o piatră mare nu pot s-o sprijin pe o cutie de carton, fiindcă piatra striveşte cartonul. Există părinţi fragili. Să nu vă fie frică să spuneţi asta, să gândiţi asta. Există părinţi fragili, pentru că există mereu bărbaţi şi femei cu limitele lor, cu păcatele lor şi cu fragilităţile pe care le poartă înlăuntru şi, probabil, n-au avut norocul de a fi ajutaţi când au fost mici. Şi cu acele fragilităţi merg înainte în viaţă, pentru că n-au fost ajutaţi, n-au avut şansa pe care am avut-o noi de a găsi o persoană apropiată, care să ne ia de mână şi să ne înveţe să creştem şi să devenim puternici pentru a învinge acea fragilitate. E greu să primeşti ajutor de la părinţi fragili şi, uneori, noi suntem cei care trebuie să-i ajutăm. În loc de a învinui viaţa că mi-a dăruit părinţi fragili iar eu nu sunt atât de fragil, de ce să nu schimb acest lucru şi să spun: Mulţumesc lui Dumnezeu, mulţumesc vieţii pentru că eu pot ajuta fragilitatea părintelui, încât piatra să nu fărâme cutia de carton. Eşti de acord? Mulţumesc”.