COMENTARIU Marius Oprea: Azi, o aniversare fără sărbătorit: o sută de ani de la crearea PCR

Se împlineşte un veac de la crearea partidului comunist român, la 8 mai 1921. Se întîmplă cu o zi înainte de Ziua Europei. Cele două aniversări pun în lumină destinul actual al României, de la dictatură la libertate, de la izolare la destinul european.

1504 afișări
Imaginea articolului COMENTARIU Marius Oprea: Azi, o aniversare fără sărbătorit: o sută de ani de la crearea PCR
Partidul Comunist Român, creat la 8 mai 1921, sub influenţa revoluţiei bolşevice din Rusia, printr-o scindare  a socialiştilor români într-o aripă radicală (afiliată la Internaţionala a III-a comunistă) şi alta rămasă fidelă ideilor socialiste) n-a reprezentat niciodată o ”forţă politică”, cu atît mai puţin ”conducătorare”, prin voinţa liberă a românilor, ci prin forţa armelor. A ajuns la putere în 6 martie 1945 numai ca urmare a  ocupării României de către trupele sovietice şi ca expresie a voinţei lui Stalin, care susţinuse că acolo unde Armata Roşie va ajunge, ”se va instaura şi sistemul politic al URSS. Altfel nu poate fi!”
 
În realitate, mişcarea comunistă n-a avut o istorie proprie foarte multă vreme. Destinul ei a fost scris la Moscova. Au fost două momente, care arată dimensiunile ei în societatea românească: unul politic şi altul social. Primul constă în participarea comuniştilor la alegerile din 1931, sub sigla Blocului Muncitoresc-Ţărănesc, în condiţiile în care PCdR era în ilegalitate din 1924, întrucît milita pentru dezmembrarea României. La acele alegeri comunişti au obţinut 73.000 de voturi. E singura participare a partidului comunist la alegeri libere şi arată lipsa lor de bază electorală în România. Al doilea moment, mult eroizat în mitologia comunistă, au fost grevele muncitoreşti de la Griviţa, din februarie 1933, fără vreun impact deosebit în societate la vremea respectivă. 
 
În rest, întreaga istorie a comunismului în România este una mai apropiată de legendă decît de adevăr. Cînd a venit momentul ca partidul să joace un rol istoric, cel conferit de Stalin, ca forţă politică reprezentativă a ocupantului sovietic de facto al României, a început şi construirea acestei mitologii, plină de falsuri şi neadevăruri, menite să demonstreze că mişcarea comunistă avea rădăcini adînci în istoria românilor. În realitate, comunismul a fost, practic întodeauna, un corp străin în istoria naţională a românilor.  
 
Instaurarea comunismului în România s-a produs prin represiune. Brutalitatea a fost ridicatã la rang de politicã de stat, în numele aşa-zisei ”lupte de clasã”, principala axiomă a doctrinei comuniste. Comunismul a provocat un reflex de lungã duratã, întreţinut prin teroare, care a transformat iinstituţiile statului într-un ”bastion al cruzimii”, menit sã genereze, sã întreţinã şi sã gestioneze frica, principalul instrument prin care partidul comunist s-a menţinut la putere. ”Libertatea este sclavia, rãzboiul este pacea, ignoranţa este forţa”, enumera George Orwell cele trei principii, dupã care se conducea lumea zugrãvitã în romanul ”O mie nouã sute optzeci şi patru”, o lume izbitor de asemãnãtoare, cu lumea în care (şi) românii trãiau încă în 1984, anul purtat ca titlu de ficþiunea scriitorului britanic, alături de toate naţiunile ocupate de Armata Roşie, după al doilea Război Mondial – aşa cum îşi dorise Stalin. 
 
Mai multe elemente fac ca aceastã asemãnare sã fie de-a dreptul tulburãtoare: rãzboiul necruþãtor dezlãnþuit de comunişti împotriva propriului popor, cu sprijinul material şi logistic al sovieticilor şi rolul esenţial jucat în aceastã permanentã ”luptã de clasã” de represiune, de reprimarea brutală a oricãrei împotriviri. Apoi, ignoranţa, servilismul şi lipsa de scrupule utilizate drept criterii pentru selectarea şi recrutarea cadrelor partidului, cei care au administrat România aproape jumătate de veac, nu în ultimã instanţã, scopul final al acestei ”administrări”, şi anume transformarea României într-o ţarã supusã intereselor Moscovei şi a românilor într-o naţiune pusã la cheremul unei subţiri pãturi de activişti şi a Conducãtorului Suprem, dau substanþã acestei asemãnãri. Cum a fost posibil e o întrebare retoricã, foarte des pusã mai ales în momentele de şoc de dupã rãsturnarea regimului comunist. 
 
Răspunsul e simplu. Comunismul a fost iubit ”de frică”. Reflexul a fost îndelung exersat pe parcursul primelor douã decenii ale regimului comunist, interval în care brutalitãţile regimului au scos frica din sediul Securitãţii, din puşcãrii şi lagãrele de muncã, au adus-o în stradã şi a intrat în casele oamenilor pentru ca, la finele celor douã decenii de consolidare a regimului, sã reuşeascã performanţa unei manipulãri care sã nu mai reclame represiunea în forme dure.
 
Frica a servit ca instrument al dictaturii. Dictatorii comunişti Dej, ca şi Ceauşescu, au disjuns întotdeauna între modelul sovietic şi puterea lor personalã. Atunci cînd Uniunea Sovieticã a trecut la mãsuri de destalinizare, Dej şi-a dirijat partidul şi þara pe un nou curs, al autonomiei faţã de stãpînul sovietic.. Succedîndu-i lui Dej, Ceauşescu a perpetuat atitudinea antisovieticã, ce a permis partidului sã susţinã cã apãrã interesele naţionale. 
 
Comunismul devenise masca mult mai vizibilă a unei dictaturi personale, iar în decembrie 1989 sosise momentul istoric ca această mască să cadă. De aceea, ziua de 8 mai nu a fost nciodată o sărbătoare: în istoria reală a României, partidul comunist a fot un accident istoric. Un import, un corp străin, o mască a ocupaţiei sovietice şi apoi a dictaturii personale. 
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici